marți, 22 iulie 2014

Viata ca fapt, problema si valoare



Viata exista, dar este posibil sa nu existe. Fiecare fiinta care intra in scena, ramane acolo, intr-un anumit spatiu, pentru o anumita perioada care i-a fost alocata de catre Univers.Viata mamiferelor este un soi de stafeta a generatiilor insa pentru noi umanii actul perpetuarii speciei nu permite unui fiu autonomia si nici parintelui epuizarea existentei sale, asa cum se intampla cu alte specii ‘’conlocuitoare Terrei’’. Si daca antica intelepciune biblica vorbeste despre protejarea noilor generatii de posibilele imixtiuni parentale spune ca la un momentdat ‘’vor lasa tatal si mama’’ pentru asi construi o noua familie, din moment ce ‘’nu este bine ca omul sa fie singur’’, este tot pe atat de adevarat ca intr-unul dintre cele 10 comandamente scrie sa ‘’onoram tatal si mama’’.

Spre deosebire de alte lucruri vii, noi ne interogam asupra vietii, asupra originalitatii si precarietatii acesteia.Incercam sa o intelegem, sa o cultivam, sa o valorizam cu riscul de a nu reusi uneori, ba dimpotriva o distrugem si o pierdem.

Suntem ziditi in prezent si in ego-ul nostru. Viata este ‘’traditio’’, continuitate si noutate, o comuna apartenenta si o irepetabila prezenta, un eveniment inexplicabil si o intelepciune plina de sens, o aventura si o poveste. O putem considera un dar sau o condamnare, o anomalie a materiei sau inceputul unei existente fara de sfarsit; o inchisoare sau o terasa deschisa catre infinit; putem sa ne simtim chemati la viata de catre un delicat gand de iubire care ne duce catre viata eterna sau aruncati in lume, tinuti in aceasta ca intr-o inchisoare si condamnati la ‘’moarte’’ fara a avea culpe. Educatia trebuie sa infrunte nu numai aceste aspecte sau anumite valori ci insasi viata ca pe un bun precar si intr-un anume sens misterios, o conditie de sinteza si valoare; valoare a carei fii si parinti suntem, martori si detinatori. La aceasta perspectiva ne gandim doar in mod perpendicular, raportandu-ne la vreo valoare sau factor de risc in momentul in care ni se intampla ceva rau iar acel rau ne face sa ne percepem existenta ca un bun amenintat si a carei conservare depinde doar de noi.
Viata si sanatatea celor mici dar si a celor mari, este amenintata nu numai de razboaie, incidente, epidemii vechi si noi, de foame de lipsa apei, a medicamentelor ci si de noi capcane, care ating mintea, corpul si spiritul celor tineri, mai ales in tarile bogate si dezvoltate. Vorbesc de lipsa unui sens, lipsa vointei de a trai cu adevarat, frenezia succesului, atasamentul obsesiv la imediat ( certitudini, emotii, placeri ) Toate acestea pot fi considerate noile boli cu care atat societatea cat si scoala trebuie sa se masoare. Asta in cazul in care constientizeaza ca mizele sunt mult mai mari decat ar putea sa para la o prima vedere superficiala. 

Nasteri si morti, iubire si ura, constructie si distructie in formele cele mai rationale, entuziasmante, eroice dar si rusinose,tulburatoare si intunecate insotesc experienta cotidiana a fiecaruia dintre noi.Noi care ramanem singuri tocmai in momentele in care avem nevoie sa intelegem, in momentele in care incercam a ne reda un sens, in acele momente in care trebuie sa gasim motive pentru a lupta in continuare pentru a respecta ‘’regulile jocului’’ sau pentu a contribui sa inventam reguli noi.Asa suntem noi, umanii, ne dam la o parte ca sa nu trebuiasca sa facem ceva pentru cei ‘’apropiati’’ pana atunci.

Toata cultura si eforturile de a risca intunericul de la origini si de la sfarsit sunt pentru a umple cu poezie si cantec, cu stiinta si filozofie viata.

Voi concluziona spunand ca la fel ca intr-o analiza fenomenologica, viata este la fel ca un complex de reguli de folosinta a acelor obiecte misteriose care suntem noi si prin urmare un efort de interpretare a realitatii, este un mesaj educativ ‘’ad personam’’. Printre toate lucrurile enumerate mai sus, exista doar una singura nedeclarata, si-anume educatia. As indrazni sa spun ca viata este o relationare asimetrica: educa si lasa-te educat pentru ca viata este un miracol!

                                              © 2014 Gabriella Pascaru Bisi 
Country Road © 2014 GPB

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu