Iubire, coups de foudre si imprejurimi

Bucuresti, Stefan cel Mare ore 18.00 circa, ora de varf. Incerc sa traversez strada, fara sa ajung la trecerea de pietoni. Alaturi de mine o doamna in varsta incerta si tematoare, in statusul ‘’ma arunc, nu ma arunc’’( vroia sa atraverseze, nimic altceva ) Instinctiv o iau de mana, cu alta opresc masinile si traversam. Ajunsa pe cealalta parte, o salut. Ea imi multumeste daruindu-mi un zambet, continuand sa imi stranga mana.’’Iti multumesc pentru ca te-ai oprit, multumesc mai ales pentru incredere’’ imi spune. ‘’Nu doamna,eu va multumesc pentru ca ati avut incredere in mine’’ ii raspund.

Incepe sa imi recite o poezie in limba germana. Doamna e sasoaica de origine dar traieste in Bucuresti de foarte multi ani, scrie. A scris mai multe carti si a reusit sa publice cateva in Germania. O doamna foarte culta, distinsa, fina, o femeie care candva a fost foarte frumoasa cu niste ochi albastri scanteietori.

De aici in scurt timp ne regasim vorbind de iubire, de intelepciunea lucrurilor pe care le descoperim odata cu trecerea timpului, odata cu sosirea maturitatii, vorbim de amintiri. Mai mult vorbeste ea, eu doar ascult. Si imi povesteste de marea ei iubire: primul ei coups de foudre, de omul pe care l-a iubit timp de 32 de ani, neimpartasita…..

‘’Dar am fost o norocoasa pentru ca datorita lui am iubit, chiar daca el a ales o alta femeie’’ imi spune cu o licarire de pasiune si tristete in acelasi timp in ochi.L-a iubit atat de mult incat l-a suprapus cu sotul ei, constienta de acea iubire din tinerete, iubire pe care nu a uitat-o niciodata.L-a iubit intr-atata incat i-a dedicat toate versurile pe care le-a scris de-a lungul vietii. ‘’Vezi, eu pe sotul meu l-am iubit mult si nu l-am inselat niciodata insa celalalt a fost iubirea mea eterna, acea iubire care iti taie suflarea pentru totdeauna.Acea iubire care iti trece prin inima precum o sageata si care ramane acolo in eternitate, nu poti sa o scoti si nu trece de partea cealalta. Iubirea trece, coups de foudre-ul, nu. Sta nemiscat acolo’’. Si uite asa am descoperit ca in limba germana, coupes de foudre se numeste ‘’ Liebe auf den ersten Blick’’. Si in timp ce pronunta aceste vorbe in limba sa materna, isi duce mana la inima pentru a desena o sageata care trece prin aceasta. O imagine splendida. O doamna de o anumita varsta care crede in iubire la prima vedere, in iubirea adevarata, in sageti care raman in inima……Pentru totdeauna!

Am ramas acolo incantata parca de un basm sa o ascult. Nu stiu daca povestea ei este adevarata sau avea doar nevoie sa vorbeasca cu cineva. In schimb pasiunea cu care mi-a povestit istoria, era adevarata si nu fara a trada o nota de nostalgie. Adevarate si zambetele ei; strangerile ei de mana si lumina din ochii aceia mari si albastri. Adevarata si dorinta ei de a impartasi. Soseste si momentul despartirii. ‘’Ma numesc Gabriella’’ ii spun, ea zambeste si imi raspunde ‘’ eu sunt Izabella’’. M-au trecut fiorii, gandindu-ma la fetita mea Isabelle care nu mai este de multa vreme.Imi strange mana tare si ma intreaba: ‘’ cine a fost Izabella ? ‘’Mi-au dat lacrimile si i-am spus’’ Isabelle, a fost Isabelle, fetita mea.Dar nu mai este’’. A inteles ca nu vreau sa vorbesc de asta si a zambit.In fata enesimei mele intalniri ‘’ocasionale’’( nu cred in cazualitate) o intreb de aceasta data eu ‘’ nu cred in povestea cu zodiile, insa pot sa imi permit sa va intreb ce zodie sunteti ? aveti un comportament care imi pare un patern cu al meu’’ iar ea zambind ma intreaba ‘’ in ce zi esti nascuta sagetatoareo ?’’………dar, cum ?! am amutit. ‘’Eu sunt pe 21 decembrie, dumneavoastra ? ‘’. ‘’Draga mea, eu sunt pe  30 noiembrie si nu cred in zodii. Dar tu imi semeni. Sa crezi mereu in iubire’’ imi spuse indepartandu-se si facandu-mi cadou inca un zambet luminos si adevarat. Si nimic nu este intamplator, sunt sigura. Ne-am despartit promitandu-ne ca ne vom revedea la un ceai………ca sa vorbim de iubire, coups de foudre si imprejurimi…………..

                         © 2014 Gabriella Pascaru Bisi – All Rights Reserved