Etimologic vorbind, rautatea
apartine sferei sentimentalo-emotive ale unui individ. In esenta, este o emotie
si o trasatura caracteriala a personalitatii.
Presupune intotdeauna o dauna,
chiar daca unii sustin ca rautatea este un sentiment, o interpretare dar si o ‘’ratiune’’
a realitatii insasi. Unii sustin ca ai acuza pe cei din jurul nostru, ajuta la
nivelul social dar eu nu sunt de acord.Cred ca rautatea in fata unei
obiectivitati consistente nu este o exegeza personala ci o realitate de
netagaduit. Nu ma voi lungi acum sa vorbesc despre episoade de cronica de care
sunt pline telejurnalele zilnic ci ma voi limita la fapte pe care am avut
ocazia sa le ‘’studiez’’ si care apartin experientelor personale. Bineinteles
ca pot sa par partinitoare, asadar voi incerca sa fac un ‘’ocol mare’’ in asa
fel incat sa puteti trage concluzii sau interpretari corecte. Stim cu totii
foarte bine ca rautatea celor buni este foarte periculoasa asa cum spune si un
vechi proverb: ‘’nu exista rau mai mare pe lume decat bunul care se infurie’’.
Foarte adevarat ! Si ca sa il parafrasez pe King dintr-unul dintre cele mai
frumoase romane ale sale ‘’ in viata nu ne ramane altceva decat sa fim starvuri’’.
Dar haideti sa vedem: cand se
devine starv ? Cred ca bastarzi in suflet se naste, independent de experientele
vietii iar a fi rai in adevaratul sens al cuvantului este in Adn-ul nostru.Acum
bine inteles cred ca mai sunt si anumite cazuri de exasperare datorita unor
conditii de asa natura incat un personaj fundamental bun, se poate trasforma
intr-o fiinta foarte dura, precum un ‘’mutant’’. Dar nici macar aceste cazuri
nu pot si nu trebuie sa devina scuze pentru anumite gesturi nelegiuite. Dar hai
mai bine sa conturam mai bine chestiunea pentru a evita sa ma interpretati
gresit.
Multe, prea multe persoane au prostul obicei de a evalua, a judeca pe cei
pe care in fond nu ii cunosc si nu vorbesc de obisnuitul si banalul a vorbi pe
la spate, mult mai rau.Ajung sa construiasca intregi ‘’castele’’ de baliverne
asupra unei persoane tintite. Acest lucru se intampla in fata unui strain sau
in fata cuiva care aparent nu are aparare. Cu cat mai mult acest individ pare
sa fie singur, diferit de turma, cu atat mai mare este coalitia celor care
comploteaza impotriva sa. Un soi de joc al masacrului care duce in doua
directii, insa ambele in detrimentul personajului victima a rautatii.
1. Raul iese invingator si toate balivernele
sale devin concretete incontestabila
2. Victima se ‘’preda’’ balivernelor devenind
incapabil sa se salveze.
In amandoua
cazurile ne dam seama ca niciuna dintre ipoteze nu poate exista fara cealalta
si atunci ori cel bun este un cinic arogant prin urmare nu este bun autentic sau, se transforma pentru a se
apara, construindu-si in jur o armura inatacabila care ar avea drept rol sa
goneasca sau macar sa atenueze sagetile veninoase ale tortionarului. Daca acest
lucru se intampla inseamna ca nemesis-ul s-a intamplat: cel bun pentru a-si
duce acasa teafara pielea, devine intr-un anume sens rau si o cale de mijloc nu
exista. Iar cum noi nu suntem Isus, nu putem sa intoarcem la infinit cealalta
parte a obrazului. In general, raul este foarte istet in arta de a apare onest
in fata celorlalti. La o prima vedere este umil, lipsit de aparare si simplu,
hmm.De obicei captureaza simpatia celor din jur pentru ca asa cum bine stim,
intr-o lume de tigri, un iepure nu sperie pe nimeni dar daca acesta este demascat
si vine studiat pe masura inainte ca dauna sa fie facuta, ne dam seama ca iepurasul
nu este deloc bland. Dar hai sa dam un exemplu: luam cei doi frati din Geneza: lui
Dumnezeu ii placeau sacrificiile lui Abel in contrar cu cele ale lui Cain, fara
a specifica motivatia.Vine invocat faptul ca in contrar cu fratele sau, Abel
donase Domnului cele dintai roade iar Cain devenise gelos si furios pentru
nedreptate si isi ucise fratele. Pentru a scurta povestea, nu putem calcula
parametri in baza carora Dumnezeu a facut aceasta diferenta intre cei doi,
adevarul simplu este ca era un avantajat si un jertfit caruia nu-i placea sa
stea mereu cu capul aplecat.
In romanele din
vremurile noastre moderne, ar fi un castigator si un invins dar si asa ar fi
prea simplu sa conturam argumentul intr-o unica expresie.
Castigatorul s-a
construit singur, a avut curajul sa se masoare cu lumea, cu el insusi si cu
greu inclina capul in fata incorectilor si al raufacatorilor insa fara a a se
comporta cu mandrie. Poate sa apara precum un ingamfat cu toate ca nu este si
totusi cvasi nimeni nu il va intelege.Fratele ‘’castigator’’ nu va atrage
simpatia ‘’poporului’’ si nimeni nu il va asculta decat daca va dori sa se
foloseasca de acesta.A gresit, insa intotdeauna a gasit puterea de a se ridica
de jos, recunoscand greselile facute de-a lungul vietii si invatand din
acestea. O fiinta umana care a facut greseli insa care duce inainte razboiul
existentei cautand supravietuirea fara a uita sensul onoarei si al demnitatii.
Acesta este punctul sau slab…….si aici incep problemele modernului nostru Cain.Abel
si Cain in cultura prezenta sunt putin diferiti de cei din cartea Genezei. In
fond sunt doua persoane care chiar daca in moduri inegale, ofera fructele lor
Domnului insa doar unul este preferat. Motivatia ? Buna intrebare ! Se ‘’spune’’
ca Abel ar fi fost un om drept, corect si ca Cain care ar fi fost rau, ar fi
acceptat inocenta care intr-un fel sau altul il punea in plan secund si vulnerabil
in fata Domnului. Dar oare suntem siguri ca asa s-au intamplat cu adevarat
lucrurile ?
Daca vrem sa fim
onesti cu noi insine, imi vine sa intreb daca istoria ar fi putut sa aiba un
sfarsit diferit. In fond daca Abel ar fi fost iubit, toate cele scrise nu s-ar
fi intamplat si sigur Cain cu caracterul sau demnitos ar fi putut coexista cu
Abel fara a ajunge sa il omoare.Daca, daca, daca…….lasati-ma sa cred ca este o
istorie ciudata. La originea raului acestui frate ? o chestiune de respect ? Diferenta
de interpretare in a respecta viata fiecaruia dar si colectivitatea.
Si iata ca am
facut un ocol imens pentru a va spune ca exista persoane subjugate de altii
fara limite si nu este o parere personala ci o realitate; ca exista persoane
denigrate de altii fara a fi cunoscute in fond, totul bazandu-se pe gelozii
profesionale sau personale ale celui incapabil sa realizeze ceva cu propria
minte si atunci cel mai usor este sa incerce sa il distruga pe celalalt. Totul
trebuie sa se transforme in datorie absoluta. Nu conteaza care iti sunt ideile
pentru ca nu exista spatiu de gandire, exista doar spatiu pentru a actiona………..Lipseste
viata in sensul de a trai liber chiar daca vrem sa credem ca traim in
democratie; nu a fost niciodata democratie pe Terra. Fiecare individ are
dreptul sa isi construiasca calea proprie si asta nu inseamna sa fim
indiferenti la problemele lumii, la relele sale insa acestea din urma nu pot fi
un lant de picior sau o constrangere. Unde este binele intr-un lucru pe care
trebuie sa il facem fortati ? Care este rascumpararea, caritatea crestina sau
salvarea in cineva care nu simte in adancul sufletului ca trebuie sa faca ceva
? Si-apoi sa ne aducem aminte ca acolo unde exista o anumita obligativitate de
a face ceva, nu poate fi placere de a realiza acel lucru. Si ca sa inchei, acesta
nu este un mesaj de pace asa cum ne-a fost inculcat in cap de-a lungul vremii,
nu este o supunere in fata unei legi morale.Este pur si simplu o cerere de
inrobire, de subjugare foarte des, de cele mai multe ori pentru confortul
unora. Ar fi foarte frumos daca sacrificiul ar fi in favoarea celor care au cu
adevarat nevoie si nu in favoarea celor care doar profita!
Dar asta este
deja o alta poveste …………
©2014 Gabriella Pascaru Bisi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu