In primis, trebuie sa ne amintim de un lucru fundamental, si-anume ca omul este foarte istet in a crea false valori! Adevaratele valori solicita intreaga ta fiinta insa din ce in ce mai mult au cautare falsele valori. Acestea se prezinta precum adevarate, insa nu au nevoie de totalitatea ta, sunt doar o formalitate superficiala. De exemplu in loc de iubire si incredere, noi am creat falsa valoare numita: fidelitate iar persoana ‘’fidela’’ are de a face doar superficial cu iubirea.Se comporta ca si cum ar fi iubire, insa nu este: in acele gesturi formale, inima nu este prezenta. Un sclav este fidel, dar voi credeti ca o persoana umilita in amorul propriu si mandrie si care este privata de stima de sine si demnitate mai poate iubi ? Nicidecum! Este de fapt ura sentimentul pe care il incearca si daca ar avea ocazia, ar putea ajunge sa ucida dar in aparenta va ramane fidel si nu din voita ci din constrangere si frica. Acest sentiment nu este iubire.Din constrangere mentala se va comporta cu fidelitate fata de stapan si aici putem paragona cu fidelitatea ununi caine fata de stapan.
Iubirea are nevoie de raspunsuri concrete, totale care nu provin dintr-un sens al datoriei ci din bataia inimii, din sensul de bucurie si din dorinta de a impartasi acest sentiment. Pana la urma, fidelitatea este un lucru urat insa timp de mii de ani a fost o ‘’valoare’’ tinuta la inalt grad de consideratie si asta datorita societatii care facut din oameni, sclavi folosindu-se de diferite modalitati.
Se asteapta ca sotia sa fie fedela sotului pana in punctul in care in India cateva milioane de femei au fost arse de vii pe rugul funerar la moartea sotului. Iar femeia care se razvrateste acestui obicei vine acuzata toata viata, este expulzata din casta iar propria familie o trateaza ca pe o servitoare. Iar daca nu moare impreuna cu sotul sau vine considerata o sotie infidela. Dar hai sa privim lucrurile dintr-un alt unghi: niciun barbat nu a fost urcat pe rugul funerar al sotiei si nimeni nu a ridicat problema infidelitatii acestuia…..hm si inca odata ajung sa spun ca aceasta societate in care traim la nivel mondial foloseste doua unitati de masura: una pentru stapani, proprietari, domni si o alta pentru sclavi indiferent de cum sunt numiti oficial acestia!
Unii spun ca iubirea este o experienta periculoasa pentru ca esti posedat de ceva mai mare decat tine, care nu este controlabil si care nu raspunde comenzilor tale. Si atunci cand se termina si pleaca, nu o poti chema inapoi, tot ceea ce poti face este sa te prefaci cu multa ipocrizie dar si aici parerile sunt impartite……..
Fidelitatea este un lucru complet diferit: este un produs al mintii si nicidecum ceva care te trascende, iubirea este oarescum ceva salbatec si frumusetea ei consta si in aceasta salbaticie spontana. Vine ca un fulger, ca o briza cu o fragranta care iti cuprinde si iti umple inima, dintr-o data acolo unde era desert, apare o gradina de flori inmiresmate.
Dar aceasta pseudo societate civila in care traim nu poate depinde de experiente atat de imprevizibile si atat de lipsite de fiabilitate, vrea garantii si certitudine. Din acest motiv iubirea a fost eliminata din vietile noastre acolo unde s-a reusit si a fost inlocuita cu mariajul.Mariajul cunoaste fidelitatea, fidelitatea catre sot; fiind doar o chestiune formala, depinde de tine si chipurile este in mainile tale. In comparatie cu iubirea, nu este nimic, nici macar o picatura in oceanul iubirii. Ce ciudat: iubirea in sine este increderea la maxim dar in acelasi timp ‘’nu ar fi de incredere’’. Unii soti vor ca sotia sa le fie sclava toata viata si asta se intampla si in zilele noastre dar numai datorita dogmelor si al lipsei de educatie. Dar acest lucru nu se intampla numai in viata privata se intampla din pacate si in alte domenii. Fidelitatea este importanta si este respectata pentru ca distruge inteligenta. Ca exemplu: un soldat trebuie sa fie fedel patriei …………..iar regilor si generalilor intotdeauna le-a convenit de minune ca militarii sa le fie fedeli pana in punctul de a se comporta precum niste masinarii; parintilor le convine ca fii lor sa fie supusi pentru ca un fiu rebel, este o problema. Nu prea se ia in calcul faptul ca parintii pot gresi si fii pot avea dreptate, nu are importanta pentru ca ne intoarcem la dogme: acesta este stratul lucrurilor din vechiul stil al umanitatii pana azi, in asa zisa modernitate.
Acum, eu va vorbesc de noul om in care societatea a avut grija sa ramana din ce in ce mai putin loc pentru o adevarata fidelitate; sunt la mare cautare umanii care spun tot timpul DA si nu mai conteaza propria gandire si personalitate. Viata si intregul proces de civilizare ar fi fost separate daca persoanele ar fi fost educate mai mult inspre inteligenta si nu inspre supunere.
Fidelitatea nu este altceva decat insumarea a ceea ce prin cuvinte simple sunt: credinta, simtul datoriei si nevoia de respectabilitate. Sunt nutrientii pentru ego-ul uman; sunt obstacolele pentru cresterea spirituala dar sunt armele mai mult decat necesare acelora care detin puterea in interesul grupurilor de interese. Preotii nu vor ca noi sa punem intrebari asupra profesiilor de credinta pentru ca ei stiu ca nu pot raspunde la aceste intrebari. Dogmele lor sunt false daca incepi sa sapi acestea vor cadea din lipsa unei sustineri logice dar nu toate pe lumea aceasta sunt logice si nu toti suntem la fel.
Din primele zile de viata, un individ este instruit a fi fedel si a crede intr-un sistem in care s-a nascut sau a avut nenorocul sa se nasca. Acest lucru este comod politicienilor pentru ca pot exploata; este comod sotilor pentru a-si exploata sotiile, parintilor pentru a-si exploata fii si unor magisteri pentru a-si exploata studentii. Fidelitatea este un instrument necesar grupurilor diferite de interese insa reduce umanitatea la o masa de retardati. Ajunsi la un punct, nu permite sa cauti, sa ai dubii, sa provoci, sa spui NU acelor lucruri pe care le simti a fi gresite, intr-un cuvant nu iti permite sa fii inteligent. Omul nou nu va permite sa i se spuna sa iubeasca; incredere da, dar in felul sau si nu in baza unor legi, nu in baza unor cuvinte ‘’sacre’’, nu in functie de ce spun anumiti preoti si nu in baza vorbelor rostite de politicieni.
Si-atunci, traiti-va viata construind-o pe inima voastra, urmand bataile sale, mergand catre necunoscut precum un vultur care zboara catre soare in absoluta libertate si fara a cunoaste limite……….libera de ordine si zburand pentru propria bucurie, aceasta este viata de fapt cu bunele si relele sale.
© 2014 Gabriella Pascaru Bisi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu