Am trait si gustat de-a lungul anilor mii de lucruri, mii de placeri frumoase si urate in fata carora m-a pus viata; acele mii de dificultati , acele abisuri in fata carora as fi vrut uneori sa renunt, sa sterg totul cu buretele dorind sa adorm adanc cu speranta de a nu ma mai trezi, dar………..instinctul meu de supravietuire nu mi-a permis niciodata asta, dimpotriva a pretins intotdeauna cand cadeam in umbra sa trebuiasca sa revin tot mai sus si mai sus.
Nu sunt o persoana care sa se multumeasca cu ceea ce ofera viata pur si simplu ci imi doresc intotdeauna mai mult, mai bine incercand in permanenta sa ma imbunatatesc pentru ca in mod cert este mandrie de prost gust sa gandim ca meritam tot ce este mai bun fara sa facem insa nimic pentru asta, asezandu-ne pe un tron inalt uitandu-ne de sus in jos, observand lumea si oamenii care o populeaza pe aceasta din urma, oameni care stiu doar sa se lamenteze, sa isi planga de mila saracele lor vieti………..poate sunt banala insa asi plange de mila este complet inutil deoarece lucrurile se schimba numai daca avem curajul sa le schimbam noi, numai daca avem curajul sa traim viata luand-o de piept si nelasand-o sa ne pocneasca de perete,zdrobindu-ne.
Barbati si femei deopotriva se plang de vieti plate si inutile tentand sa fuga din realitatea lor ascunzandu-se in efemere ore de rebeliune, care trebuiesc de cele mai multe ori tinute ascunse lumii deoarece ar fi prea dur sa trebuiasca sa infruntam judecata acesteia. In fond oarescum sunt si eu ca una dintre persoanele despre care scriu pentru ca intr-un anume fel si eu traiesc duplicitar pentru ca traim intr-o societate bigota care imi spune ca stilul meu de viata este corect doar pana intr-un punct doar si atunci pot fi eu insumi numai cu putine persoane care ma cunosc foarte bine, in rest zambesc, glumesc, traiesc, merg mai departe si inca invat sa imi aleg oamenii frumosi alaturi de mine. Dar……..mie imi place ceea ce fac si sunt mandra de ceea ce sunt pentru ca in fond nu fac nimic rau, ajut,ascult, inteleg si sunt sigura ca am sa o mai fac inca multa vreme de acum incolo.
Folosesc doar ceea ce mama natura mi-a daruit: un corp si un creier alaturi de un suflet insa uneori am senzatia ca in lumea de astazi a avea un creier si un suflet este precum a comite o crima si ma intreb inca odata si inca odata : ce este rau in a darui oamenilor si societatii ceea ce avem de dat?!
Am hotarat ca nu mai vreau sa renunt la nimic, ca vreau sa ma bucur de fiecare secunda care imi este acordata si vreau sa fiu Eu, asa cum sunt de fapt fara temeri, ipocrizii si semiprincipii asa cum vad din ce in ce mai des in jurul meu. Refuz sa fiu asa cum ‘’lumea’’ m-ar vrea !
Este inutil sa stam in asteptare ca un miracol sa ne schimbe viata, noi suntem singurii care putem sa o facem dar numai prin consecventa si pasiune.
Buna pasiune tuturor !
© Gabriella Pascaru Bisi 2013 All Rights Reserved
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu