Oare cand s-a transformat sub ochii nostri economia din regulator al bunastarii comune in tiran recunoscut al unei nefericiri globale ? Daca vorbele au un sens si o valoare, cele care se citesc pe paginile ziarelor din toata lumea in aceasta perioada sau ceea ce se vede la televiziuni ar trebui probabil ponderate, analizate si reanalizate.
De ceva vreme, termenele cele mai uzate sunt bursa, spread,sange si lacrimi deopotriva, sacrificii si din cand in cand auzim vorbindu-se de default. Toate termene economice de care lumea de rand nu stie si nimeni nu e explica de ce nu le mai ajunge painea; toate termene care intr-un fel,fotografiaza si actuala situatie din tara noastra care este departe de a fi roz. Intrebarea mea este : cum am ajuns aici ? Perceptia generala este ca, un pic cate un pic, etajul pe care ne aflam noi s-a inclinat iar noi, am inceput sa ne rostogolim. Pe langa noi se rostogoleste Bulgaria, Italia, Grecia, Spania si automat imi vine sa intreb : la ce ne foloseste aceasta Europa care ne costa atat de mult ?! Avem o tara foarte bogata dar ne-am uitat patriotismul si iubirea fata de acest pamant pentru care stramosii nostri si-au dat duhul si altii vin si beneficiaza de bogatia sa.
Dar in aceasta oala, fierbe mai nou si America care cu toate ca in ultimii ani a tiparit bancnote din vazduh se pare ca ar fi atins fundul sacului ca sa nu mai vorbim ca in Asia, in fiecare an taxele de crestere sunt din ce in ce mai mici lucru care de altfel era de asteptat. Sistemul acesta capitalist liberal care s-a impus la nivel global si care promitea in mod democratic bunastarea tuturor, este astazi descris cu termenele de care am amintit mai sus.
Exista un loc minunat numit Ladakh care cursul anilor, datorita globalizarii si a capitalismului a devenit sarac nu doar din punct de vedere economic ci si spiritual. A fost odata candva, un Ladakh, micul ''Tibet'' in care nu exista somaj, un loc in care toata lumea avea cat era necesar pentru a trai in armonie, unde diferentele sociale erau reduse la minim, unde nimeni nu murea de foame si unde nimeni nu se definea drept sarac,cu alte cuvinte era un loc fericit. Odata cu trecerea anilor, capitalismul cu produsul sau cel mai rau, consumismul, s-a infiltrat in viata acestui loc minunat si a dat peste cap economia locala, extinzand fara limite foarfeca intre cine are mult si cine are putin; a schimbat un pic cate un pic natura, convingand acest popor care odata era mandru de muntii sai si de viata pe care o ducea, ca sunt un popor de saraci. Si ca si cand nu ar fi fost de ajuns, tragedia cea mai mare a fost ca in acest loc minunat creat de Dumnezeu, au ajuns camioanele, masinile,odata cu acestea petrolul si bine inteles la pachet, poluarea.
Toate acestea va spun ceva ?! Tare mult mi-as dori sa nu aud peste ceva vreme : a fost candva o Romanie frumoasa.
Pe scurt, capitalismul si globalizarea au transformat o tarisoara in care nu era nimeni sarac dar nici bogat insa unde erau toti oamenii fericiti, intr-o tara cu putini bogati, multi saraci si in ambele categorii, foarte multi depresivi si mizerabili. Uff, incepe din ce in ce mai mult sa semene cu un film pe care il cunosc……….. Pornind de la acest loc, se pot explica adevaruri incomode privind globalizarea, adevaruri care conduc la concluzia ca globalizarea este construita pe explicatii false. Aceasta explicatie este falsa idee ca omul sa se dezvolte si sa evolueze intr-o miscare de crestere lineara, adica sa devina precum un robotel, uitandu-si originia, istoria, traditia si personalitatea.
Auzim in fiecare zi ca solutia este cresterea si ca trebuie stimulata, ok ! Dar ce inseamna cresterea ? Cresterea ar trebui sa fie o valoare pozitiva a Pib-ului care se bazeaza pe conceptul ca in fiecare an ar trebui sa se produca si sa se consume mai mult decat in anul precedent. Daca asta s-ar intampla, am fi capabili mai mult sau mai putin sa ne platim datoriile, dar de acestea din urma si cum s-au format ele, va voi scrie intr-un alt material. Daca acest lucru nu se intampla, riscam default-ul si ca urmare al acestuia, falimentul.
Adevarul ? cred ca traim intr-o lume terminata in care nu ne putem gandi la a creste si la a consuma la infinit asa cum le place unora !Cu toate acestea, cred ca nu exista un singur politician care sa nu doreasca cresterea propriei tari dar am dubii asupra acestei dorinte ascunse a majoritatii, pentru ca stim din istoria noastra din ultimii 23 de ani, cam unde ajung acesti bani, dar stati linistiti pentru ca nu se intampla numai in Romania. Hai sa mai vorbim despre un loc de unde se pot da exemple interesante : China unde de ani de zile creste Pib-ul de la an la an uluitor, dar va intreb : cu ce pret ? Campurile agricole sunt abandonate si mii si mii de tineri se inchid in fabrici apartinand multinationalelor occidentale care si-au delocalizat productiile in aceasta tara, datorita costurilor mici si produc acolo orice. Apoi, mult faimoasa fabrica unde se produce cel mai dorit telefon mobil, in fiecare an are zeci si zeci de sinucideri in randul muncitorilor care ajung la disperare datorita ritmului de munca care li se impune, datorita muncilor alienante si bine inteles foarte prost platite. Si aceasta ar fi starea de bunastare care le-a fost promisa cand i-au convins vrand nevrand ca munca pe care o faceau inainte nu avea nici un viitor ?! De ce un agricultor sudamerican ar trebui sa isi abandoneze pamantul cumparat si sa traiasca in baraci la periferia unui oras, traind intr-o lume a greutatilor si pacalelilor?! Bine cunoscutele favelas, cvasi ca au devenit deja istoria secolului trecut si ceva s-a rupt, un echilibru care a fost spart iar astazi, ceea ce se intampla in lume este rezultatul obtinut. Sunt doar cateva exemple acestea mai departate de noi, dar destul de aproape avem Italia care este intr-o situatie dezastruoasa si unde din 2011, numarul sinuciderilor a crescut inspaimantator.
De ceva vreme este evident si astazi cu atat mai mult, ca economia nu isi face temele si in consecinta, necesitatea unei schimbari de prospectiva care sa readuca persoana in centrul atentiei, este impetuos necesara. Pentru a face acest lucru, pe langa a tine cont de variabilele economice, in primis trebuie sa se tina cont de cele spirituale, resursa umana si de traditiile locale care din pacate au fost puse pe ultimul loc. Daca toate acestea nu vor fi luate in considerare, se va schimba paradigma iar planul se va inclina din ce in ce mai mult, ducandu-ne catre o precipitare a lucrurilor, de unde nu vom mai putea frana si atunci ne vom izbi atat de tare incat doar dupa multe suferinte si pierderi vom putea si vom fi nevoiti sa reincepem totul dar pe plan local si cu forte proprii. Nu va intrebati de ce am scris despre acest subiect , raspunsul il avem cu totii in fata ochilor si pe zi ce trece, pare ca situatia sa ne sfuga printre degete. Suntem si noi o societate in care resursa umana este uitata, ne-am uitat batranii,ne-am uitat copii, ne-au uitat datinile si avutiile spirituale si ne-am uitat pe noi insine.
© Gabriella Pascaru Bisi 2013 All Rights Reserved
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu