Inteligenti sau prosti ? Si daca prosti, cat, in ce masura ? Cine crede ca se va descurca cu un examen de constiinta rapid, este rugat sa se gandeasca mai bine ! Nu este de ajuns sa ne asezam in fata oglinzii punandu-ne propriei imagini intrebarea fatidica. Toti suntem dispusi sa recunoastem ca suntem un pic nebuni insa nimeni nu ar recunoaste prostia. Rasfoind literatura stiintifica, putem descoperi cu usurinta ca un pic prostuti suntem cu totii : cine intr-un fel, cine in altul; creierul nostru este construit in asa fel incat ne ascunde aceasta realitate cu multa grija. Descoperim per total ca este mai bine asa ! Si putem trece la cateva exemple, nu o luati personal : toti ne descoperim intr-o povestioara sau alta....
Prostul la volan
Un ambuteiaj gigant blocheaza in mod constant strazile orasului si drumurile nationale iar statisticile ne spun ca circa 50% dintre soferi nu stiu sa conduca : unul nu stie sa parcheze, altul conduce cu 20 de km la ora, altul ocupa axa centrala ca si cum strada ar fi toata a sa. Cine nu stie insa sa conduca, nu isi da seama altfel ar renunta si s-ar converti la mijloacele de transport in comun, sporindu-si in acest fel probabilitatea de supravietuire proprie si a altora; iar exemplele ar putea fi extinse la pistele de schi, la locurile de munca, la terenul de minifotbal si multe altele. Cine este oare atat de inteligent sa inteleaga ca nu stie sa conduca ?! Daca am lua interviu intr-un spital acelora care abia au fost extrasi din resturile torsadate ale unei masini, am constata ca nimeni, absolut nimeni nu recunoaste ca apartine categoriei de incapabili si nu numai : mai bine de 80% dintre cei internati in urma unui accident, crede ca apartine categoriei de conducatori auto de elita cu abilitati superioare mediei. Si atunci responsabilitatea accidentului ? Daca este adevarat ca nimeni nu ezita in asi atribui succesele propriilor calitati, sa stiti ca sunt foarte putini care recunosc responsabilitatea propriilor falimente, ba mai mult au tendinta de a le pune pe seama ghinionului sau pe seama vreunui idiot care le-a iesit in cale.
Dar nu este tot : imaginati-va acum ca sunteti un adevarat dezastru intr-un sector ca de exemplu pictura sau inot sau mai rau, in statistica.Acum imaginati-va ca sunteti destul de destepti sa recunoasteti asta….nu va faceti iluzii pentru ca si in acest caz, veti dezvalui o latura a prostiei pentru ca creierul vostru va evita obstacolul pentru voi, diminuind importanta acelui sector :) iar acea penurie nu va va mai tulbura deoarece creierul vostru va considera inutil desenul, inotul sau statistica. Pe scurt, consideram ca punctele noastre slabe sunt atat de comune incat pot intra in capitolul failibilitatii umane pe plan fiziologic iar pe de alta parte, punctele noastre forte intra in capitolul raritatii si al persoanelor unice si speciale.
Dar hai sa trecem la failibilitatea umana
Oare exista vreo explicatie al acestui comportament ? Cu toate probabilitatile, falimentul este principalul inamic al ego-ului nostru, al autostimei si din acest motiv, creierul un motoras senzational dar uneori zadarnic, face tot ce ii sta in putinta pentru a bloca accesul acestui oaspete nedorit. Cred ca nu mai este o asa mare nouatate acest lucru daca luam in considerare faptul ca in Grecia, mai exact la Delfi, pe undeva este scris ‘’omule cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste universul zeilor’’. Da, a se cunoaste pe sine, nu este atat de usor pentru ca ideea a ceea ce suntem, variaza in functie de necesitati.
Si trecem la alegerile obtuze si aici nu exista o delimitare intre lucrurile marunte sau importante asupra carora ne napustim si facem alegeri obtuze; ca de exemplu casatoria, care este o decizie care ne leaga pe viata. Oare cati dintre cei urcand scara bisericii au gradul de constientizare ca propriul mariaj are o probabilitate din doua de a colapsa ? Acolo, in momentul funestului DA, stiu acest lucru parintii, bunicii, prietenii si pana si preotul insa cei doi care sunt direct interesatii, demonstreaza o atitudine care da de inteles, ca ei ar fi exceptia de la toate regulile existente. De altfel, daca nu ar avea aceasta convingere, reproducerea umana ar fi incredintata disfunctionalitatii contraceptivelor iar in acest fel Homo Sapiens-ul ar fi fost deja disparut fara prea multe urme.
Dar cum stam oare cu capacitatea de a admite erorile de judecata ? Practic, inexistenta aceasta capacitate pentru ca suntem agatati de convingerile noastre ca de niste ancore de salvare pe timp de furtuna in mare. Ceea ce cerem noi acestei lumi, nu sunt provocari la adresa ideologiilor noastre sociale si politice.Noi preferam carti, ziare, persoane care sa impartaseasca iluminatele noastre valori. Dar inconjurandu-ne cu persoane oportuniste, reducem probabilitatea ca opiniile noastre sa fie contrazise si aici pota duce un exemplu din istorie, mai exact din perioada scandalului Watergate, cand un renumit psiholog a demonstrat in timpul audierilor care s-au facut in Senatul Statelor Unite ca sustinatorii Presedintelui Nixon, au folosit si impins aceasta strategie pana la extreme iar odata cu acumularea din ce in ce mai multor probe impotriva acestuia din urma, sustinatorii sai pierdeau brusc interesul pentru politica. Credeti-ma : acelasi lucru se intampla cu noi in viata de zi cu zi insa pentru natura umana, este de luat in considerare un asemenea exemplu datorita rasunetului numelui, pe cand ce este in jurul nostru, nu conteaza, este neinportant.
Asadar, adevaruri incisive ! Trebuie sa vorbim si despre acestea chiar daca nu ne place, pana la urma suntem cu totii prosti, independent de inteligenta noastra, de cultura pe care o avem si mai ales independent de imaginea pe care o avem fata de noi insine. Accesorii mai multe sau mai putine, e mai bine sa fim un pic mai prostuti pentru a nu ne gandi prea mult, pentru a nu ne face prea multe probleme si pentru a nu cadea in consecinta in bratele depresiei.
Si aici, va propun lectura lui Darwin, care ofera posibilitatea de a ne dezintoxica de orice forma de antropocentrism. Suntem fructul cazual al evolutinaturale, noi nu putem pretinde nici ca indivizi si nici ca apartenenti ai unei specii singulare, ca avem o valoare extraordinara chiar daca suntem convinsi de asta. Suntem niste animalute, ce-i drept evoluate care sunt focusate la fel ca toate fiintele pamantului pe supravietuire, perpeatuare doar ca suntem mai constransi decat restul fiintelor ca o consecinta a naivitatii instinctuale, insa nici macar Darwin dupa propria-mi parere nu trebuie luat ad letteram, deoarece el insusi a platit pretul mistificarii, sub forma unei obsesii asupra evolutiei umane.
Gabriella Pascaru Bisi 2013 All Rights Reserved
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu