O lume facuta din barbati si femei, iubire si ura, flori, soare si copii care maine vor deveni la randu-le acei barbati si femei care vor intra in jocul vietii.
Barbatii care nu mai curteaza femeile pentru ca au devenit mult prea cinici : ‘’nu are rost, oricum se va termina’’. Si cu toate acestea, nu exista un joc mai frumos decat cel al iubirii ! Nu incepe oare totul cu un joc de priviri care va deveni mai apoi jocul sufletelor ? Dar nu, nu se mai reuseste a sta jocului, acestui joc…
Joaca este una dintre acele ferestre deschise sunetului unui amestec confuz si social al inimii. O insula perfecta, un teritoriu circumscris de reguli ale caror riscuri fata de realitate este ca nu au cum sa ne raneasca prea tare. Tocmai aceste reguli si increderea in altii fac ca jocul sa fie unul pasional si liber care se termina doar atunci cand unul triseaza si spune : ‘’nu mai joc’’. Asa este cu toate jocurile si mai ales cu cel al iubirii. Dar hai sa o luam incet : astazi sunt alte jocuri care ne dezvaluie truda depusa de noi umanii in a juca viata la modul serios.
Au aparut retelele sociale care si-au asumat rolul global de joaca si care sunt imbracate cu masti proprii, gratie fotografiilor in care suntem mai frumosi decat in realitate si unde rostim vorbe mai inteligente decat cele enuntate in viata reala.Dar ce pacat ca de cele mai multe ori, acestia nu suntem noi iar frazele sunt furate de undeva de pe net pentru ca in locul asumarii realului joc al vietii, dorim sa pozam intr-un mod ipocrit in ceva ce nu suntem si nu vom fi nicioadata. Asta este la fel ca atunci cand copii fiind ne jucam si ne asumam roluri precum : invatatori, piloti, medici si Doamne candid mai era acel joc, dar eram copii…..iar astazi profile pe retele sociale. A oscila intre ideal si real este unul dintre jocurile preferate astazi, pacat ca doar unui singur personaj i-a iesit bine joaca cu morile de vant candva demult.
Bine inteles ca o facem pentru a fi iubiti mai mult : fiind mai amabili, vrem sa credem ca vom fi mai iubiti.Si uite cum vedem pe aceste retele pereti cvasi imaculati dar portretul real va fi intotdeauna in mansarda sufletului nostru si intr-o zi pentru a ne face iubiti cu adevarat va trebui sa afisam si acel portret cu trasaturile sale bune si rele, asumandu-ne orice.
Apoi este jocul fotbalului pe care eu nu il iubesc prea tare considerandu-l un soi de joc al sublimarii mai spectaculos si mai ales comod ca doar din canapeaua de acasa, lupta este usoara, fara agonie si la orice ora a zilei, fara a transpira insa traind aceleasi emotii.
Alt joc este cel al ametelii, jocul preferat de catre tineri, acei tineri care vor sa se piarda pentru asi aduce aminte ca nu vor reguli in viata, incalcand pana si regulile cele mai absolute. Si orice nebunie poate deveni o sfidare a ratiunii si al instinctului de conservare incepand cu un bungee jumping si terminand cu cine bea mai multa bere. Jocuri care pot sa para hazlii pentru unii dar sunt doar jocuri care joaca viata pana la a o pierde.
Jocurile din vremurile noastre ne spun clar ca vrem sa ne jucam vietile si ca am vrea ca altii sa le ia pe acestea din urma in serios dar in acelasi timp ne dezvaluie ca prea des ne multumim sa ne batem pur si simplu joc de viata trisand. Dar noi avem nevoie a fi jucatori adevarati si nu trisori de viata : avem nevoie sa facem dragoste altfel, adevarata, sa ne reinventam si sa invatam di nou sa curtam fara nuantele de gri, sa citim o poezie, sa ne asumam ca viata este un miracol care trebuie trait si mai ales sa fim cu adevarat persoane iubite nu doar niste profile amabile, decrepite, nefericite gata sa accepte orice dar nu realitatea care poate fi mai frumoasa decat ne putem imagina.Sa invatam sa nu ne mai luam prea in serios si sa invatam sa muncim din pasiune si de ce nu sa ne hazardam uneori in alegeri pentru a nu ne plange de mila mai apoi ca am fost ghinionisti.
Eu nu am uitat iubirea, jocul jocurilor si nici nu imi este rusine sa spun asta din frica de a deveni prea fragila, nu ! Vreau sa raman adevarata, reala ! Iubirea este bijuteria cea mai pretioasa si cea mai fragila pe care daca vrem sa o purtam, vom incastona in aceasta zilnic aurul ritualurilor. Si cu toate acestea se pare ca eticheta sentimentelor este pe cale de disparitie. Nu, nu mai stim sa ne jucam asa cum trebuie, asa cum ar trebui.Nu mai stim sa rosim, sa curtam, sa atingem, sa cautam cuvinte, sa ne aducem aminte de o aniversare sau sa facem o surpriza placuta. ‘’Cumparam’’ repede, ‘’intelegem’’ repede, uitam repede. Ne batem joc de iubire, inselam ca sa descoperim mai apoi ca ne-am jucat fericirea si terminam in spatele unei retrageri, in spatele unui cinic si dureros : nu ma mai joc.
© 2013 Gabriella Pascaru Bisi – All Rights Reserved
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu