''Amintiri, amintiri……….ce vreti de la mine ?’’ Cand avem in fata ochilor lucrurile de zi cu zi chiar si cele mai banale, cele mai evidente, ni se par datorate si ni se pare ca niciodata nu ni se pot lua. Doar atunci cand intervine ceva, un eveniment care ne schimba stilul de viata, obiceiurile sau chiar viata insasi, acestea incep sa ne lipseasca. La inceput doar asa pe nesimtite, apoi din ce in ce mai tare pentru ca apoi sa simtim ca ne lipsesc precum aerul din plamani.
Asta mi s-a intamplat si mie cu anumite lucruri materiale, cu anumite senzatii, cu anumite amintiri pe care poate nu le-am trait nicioadata. Am o nostalgie nebuna de barca mea care se afla la vreo 2000 de km distanta, de unele croaziere mai lungi sau mai scurte pe care le-am facut cu aceasta respirand aerul unic al marii, libertatea pe care aceasta o ofera, nemarginirea unde te simti precum o pasare in zborul ei. Imi lipseste uneori prezenta celor care nu mai sunt, a persoanelor dragi, imi lipsesc ochii verzi ai Isabellei, persoane cunoscute sau neintalnite vreodata dar de care ai uneori senzatia a sti totul. Dar asa cum stim, trecutul nu se intoarce, nu mai sunt cuvinte nerostite, timpul trece cu o viteza pe care uneori am dori sa o putem incetini macar si sterge sau ia totul cu sine………..Imi lipseste senzatia de a fi o fetita care poate sa greseasca de fiecare data cand vrea fara a fi mustrata, avand protectia tuturor care ti-o dau pe aceasta atunci cand tu nu esti inca destul de mare pentru a o da altora; jucariile si povestile, bunica mea tinandu-ma pe genunchi sau dandu-mi sarutul de noapte buna pe frunte……….Imi lipsesc la nebunie toate apusurile de soare pe care le-am vazut de-a lungul vietii mele, toate plajele si campiile contemplate si imi lipsesc si acele locuri pe care nu am reusit inca sa le vad tocmai pentru ca nu sunt printre amintirile mele. Si-apoi nostalgia de tot ceea ce nu se vede : emotii, feeling-uri, anumite priviri. Dar viata este atat de frumoasa, plina de surprize si de reveniri……….toate acele lucruri pentru care simt nostalgie se vor intoarce intr-o zi sub o alta forma sau poate chiar sub forma originala…….sau, poate ca vor ramane doar niste amintiri frumoase dar vor fi multe imagini noi, multe chipuri, culori si sunete care ne vor tine companie in minte, in inima si in suflet………. Viata este o magie si cred cu tarie ca doar dupa ce moartea imi va fi consumat ochii, ma voi dedica cu adevarat nostalgiei timpului trecut. Cand observ maslinii seculari din Santa Maria Navarrese care s-au nascut dintr-o samanta in negura vremurilor ma duce gandul la magie si o respir pe aceasta cu ochii inchisi. Magia pe care nu o percep sub nici o forma in fata unei masini sau in fata unui telefon mobil de ultima generatie. Am totusi momente in care un simplu miros ma duce inapoi in copilarie si atunci ma cuprind ametelile amintirilor care incep cu mine un balet de culoare, sunet, arome si senzatii. Eu merg inainte si nu ma las coplesita de nostalgie mai mult decat timpul necesar pentru a scrie despre aceasta cateva ganduri asa odata pe an, hai de doua ori.
In rest : magie si magie sa fie !
©Gabriella Pascaru Bisi 2013 All Rights Reserved
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu