In sat se murmura
ca in timpul zilei dar mai ales noaptea, matusii Mariuca Rusu, Vaduva lu’Soarbe
Zama pentru toata lumea, ii placea sa ridice cotul cu palincuta buna si tare
cum se face prin Ardeal.Palincuta facuta din livada barbatului ei decedat.
Primul barbat i-a murit in razboi, lasand-o cu doi prunci de crescut, o fetita
si un baietel si un al treilea in pantec. De fiecare data cand Grigorut se
intorcea de pe front, Mariuca ramanea grea dar saracu’ barbat a apucat sa vina
acasa doar de trei ori.
Al doilea barbat a
Vaduvii lu’Soarbe Zama saracutul a murit in biserica la slujba Pascala. Era un
om tare pios.
Gurile rele spun ca
printre bancutele bisericii ar fi trecut o fetiscana frumoasa, o virgina
infloritoare de tipul casa, biserica si dantelute, care doar s-ar fi uitat la
neavizatul crestin de sub buclele carbunii.Cativa cumetrii povestesc ca
privirea fetei nu era una obisnuita ci una rautacioasa a unei virgine de la
tara cu ganduri de oras…………..Altii spun insa ca Ioana a lu’Muntean care era
copila cuminte, nici macar in visele sale nu s-ar fi gandit sa arunce asemenea
priviri.
Cert este ca Mitrut
a bulbucat dintr-o data ochii si s-a incovoiat printre bancute precum o para
coapta dupa ciuguleala unei vrabii.
Si uite asa, Vaduva
lu’Soarbe Zama a ramas vaduva pentru a doua oara. In sat ii mai ziceau ‘’Vaduva
vesela’’. Uneori era vazuta fugind noaptea din casa ca mai apoi sa fie condusa
in zori acasa, rezemata de o parte si alta de catanele de la post.
Vaduva continua sa
gestioneze dupa nevoile sale si cu istericalele proprii, o pravalie cu produse
alimentare, o gaura in centrul satului pe drumul catre manastire. In vitrina
vedeai tot timpul aceleasi lucruri, iar lumea nici ca mai intra si nu pentru ca
era pravalia ei ci pentru ca in acele borcane si cosuri in care tinea dulciuri de
casa si paine, erau aceleasi, nu se schimba nimic, niciodata. Lumea rea din sat zicea ca Vaduva punea praf
si mucegai deasupra………..
Cert este ca putina
lume intra la ea in pravalie iar ea traia doar din asta.Intrau mai mult copii
din sat dar putini sa cumpere, multi sa fure si se spune ca ea ar fi dormit cu
ochii deschisi in picioare, precum caii.
Intr-o buna zi,
Mariuca noastra, a pescuit doi prunci la furat si i-a alergat urland anateme
impotriva sfintilor si a preotilor, a rudelor si cumetrelor, impotriva statului
si a spitalelor. Apoi obosita fiind datorita cursei pentru ca odata cu varsta
si cu grasimea care incepea sa se puna mai mult pe inima decat pe constiinta,
s-a oprit si s-a asezat pe o bancuta. Sub o salcie pufnea precum o mocanita si
ridicand ochii i s-a aratat in fata statuieta Maicii Domnului inconjurata de
flori din plastic.Nu si-a dat seama ca in spatele salciei erau doi mucosi
lipiti de trunchi care radeau pe rupte cu manutele la gura de le ieseau lacrimile.
Aproape de salcie era un morman de pamant si caramizi pe care zidarii le
lasasera acolo in pauza de masa far anici o custodie impreuna cu instrumentele
mestesugului.
Umerii Vaduvei se
ridicau si se lasau, fiecare respiratie era un suierat. Unul dintre mucosi a
luat de pe jos o paleta de zidarie, cea cu care se facea cimentul. S-a apropiat
pe furis de spatele femeii care intre timp adormise cum ii era bunul obicei, sa
doarma peste tot. Nefiind nici vazut, nici auzit, copilul a luat un snur al
sortului pe acre il purta tot timplu femeia si l-a legat cu trei noduri de
manerul paletei, punandu-si cu greu frana sa nu izbucneasca in ras impreuna cu
prietenasul de aventura care se incovoiase de ras, tinundu-se de burta si de
gura.Au ramas acolo in spatele salciei asteptand ca femeia sa se
trezeasca.Intre timp a inceput ploaia, o ploaie de primavara usoara care nu a
reusit sa o scoale pe Vaduva lu’ Soarbe Zama din somnul ei reparator.In cele
din urma ploaia devenise grindina iar cei mici tot in spatele salciei se fixau
in ochi cu o complicitate copilareasca deja obositi de gluma inca fara
rezultat. Si-atunci, unul dintre ei a urlat puternic, un glas inafara
normalitatii, atat de acut si isteric inca tau pufnit in ras din nou. Vaduva a
tresarit: un fulger pe antena, un deget atins de caldura paletei care ii paruse
cine stie ce. Umerii s-au indreptat impreuna cu capul si incepuse sa urle ‘’vai,
vai Domnul meu’’ si grasanca si luata din somn de nu intelegea nimic a inceput
sa fuga pe strada centrala a satului, cu fusta care dansa in cursa si paleta
zidarului osciland intre coada si fund………
In sat s-a intins
zvonul cu viteza luminii de cele intamplate si se spunea ca femeia ar fi vazut
o fantoma palida precum un mort care nu stie ca este mort. Si cand in sfarsit a
reusit sa intre in pravaliuta sa, s-a asezat pe scaun si atunci a simtit cu
adevarat paleta, ingalbenindu-se.
Se mai zice ca din
acea zi, nimeni nu a mai vazut-o pe Vaduva lu’Soarbe Zama sa ridice cotu’ la
palinca.
© 2014 Gabriella Pascaru Bisi – All Rights Reserved
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu