Surasul fericirii

In urma cu multa vreme, traia intr-o vila de lux a ‘’bucurestilor bine’’ o femeie foarte bogata si vanitoasa.

Comfortul, luxul si lucrurile costisitoare erau motiv de viata pentru ea. Nu cunostea altceva decat bani, bijuterii si haine din stofe scumpe.

Intr-o buna zi, nemaiavand nimic sa isi doreasca s-a imbolnavit de apatie. Nu mai manca, nu se mai impodobea cum facea in fiecare dimineata si nu mai iesea din casa. S-a inchis intr-o camera si nu mai vroia sa primeasca pe nimeni cu exceptia medicilor care o controlasera din cap pana in picioare insa nimeni nu a reusit sa inteleaga de ce anume suferea si ce o adusese pe bogata doamna in starea de a refuza pana si a se uita in oglinda, oglinda care nu putea lipsi in mod normal din viata ei. Multe persoane au spus ca pentru ea murisera sperantele de a se vindeca. Se dusese vorba in urbe de raul de care suferea.

Joy - Warwick Goble

Intr-o zi s-a prezentat la poarta vilei, o batranica dusa de spate care se sprijinea de un baston. A cerut servitorilor sa fie primita de catre patroana. Majordomii se uitau unii la altii curiosi si intrebatori de ce anume ar fi putut face acea batranica acolo si cu toate acestea, hotarasera sa o lase sa intre si au condus-o in camera in care era doamna.

Aceasta statea intr-un colt al incaperii si parea ca se oglindeste in acei ochi cu privirea absenta si fara nici o bucurie de viata.

‘’ Draga mea doamna, dumneavoastra nu aveti nimic’’ spuse batranica surazand.

‘’Neglijari, omisiuni; nimic altceva decat neglijari! Nu v-ati dat seama de-a lungul vietii ca printre toate achizitiile: masini, cai, bijuterii……….ati uitat sa faceti cea mai frumoasa achizitie ? ‘’

‘’Nu este advarat! Am totul ! a exclamat doamna.

‘’Cand pare ca de la viata am avut tot, ar trebui sa ne dam seama ca de fapt nu am avut nimic!’’continua batranica.

‘’Eu va spun ca mie nu imi lipseste absolut nimic’’ a replicat doamna in timp ce batranica continua sa o priveasca cu un suras senin.

‘’Dimpotriva, ia uitati-va!’’ a continuat doamna luand un clopotel pe care il avea alaturi. L-a miscat de doua ori si a aparut o servitoare apoi l-a miscat de trei ori si a venit unul dintre majordomi.

‘’Asa cum puteti constata, chem si toti alearga; pana si gradinarul si soferul, pe toti ii pot avea, stiti ?! Toti si toate’’

‘’Da?’’ raspunsese batranica.’’Atunci incercati sa chemati ceea ce va lipseste: fericirea. Aceasta nu se va grabi niciodata sa alerge la auzul clopotelului pentru ca este in noi’’.

Doamna a miscat clopotelul odata si inca odata………….dar pe usa nu aparea nimeni; dezamagita a privit majordomul, servitoarea care la randu-i mortificata a lasat privirea in jos, apoi a privit-o pe batranica si a vazut in acea privire imbatranita aparand un zambet.

Abia atunci a inteles ce frumusete a venit batranica sa ii daruiasca: un zambet, un simplu zambet de fericire, fericire pe care ea nu si-a luat niciodata timpul sa o scoata din ea insusi.

Suflu de magie

Rezoneaza precum o melodie indepartata care se pierde la orizont, amintirea estompata a zilelor petrecute la umbra casei de la tara. Pasii tai pe scari si vocea ta atat de puternica incat poate fi auzita in departare; Mirosul hainelor tale, un parfum antic de lucruri simple si traite, la fel ca si camerele umede si proaspete in acelasi timp, decorurile folosite odinioara si simplitatea in fiecare detaliu, in fiecare coltisor.

Cu tine am invatat sa iubesc natura, animalele, viata, zgomotul fosnetului  vantului printre spicele de grau, linistea magica a noptilor de vara, linistea dupa amiezelor insorite printre vitele de vie.

Impreuna cu tine si cu bunica am cultivat umilinta si capacitatea de a aprecia lucrurile simple precum cotidianitatea, traditiile si imperceptibilele nuante care fac ca fiecare clipa sa fie pretioasa. Mi-ai cultivat demnitatea si umorul care te caracterizau si m-ai invatat ca acestea nimeni, niciodata nu ti le poate lua.

Imaginea pe care o am este felul tau de a merge, vocea ta imponenta, privirea ta mandra, figura ta dreapta, toate lucruri care mi-au calauzit zi de zi viata.

Intr-o caseta de trandafiri inchid amintirile din copilare, joaca cu prietenii din copilarie, plimbarile cu tine, povestile tale din trecut si din razboi.

Apoi oraselul nostru drag, fotoliul tau, zgomotul trenurilor care trec in departare, felul tau de a te distinge in orice loc ai fi.

Fiecare pas, miros, culoare, gust si sunet al momentelor petrecute cu voi vor ramane lucrurile cele mai pretioase in eternitate.

Este ca o lumina subtire si minunata care patrunde in profunditatea sufletului meu pe care il face sa straluceasca si asa se face ca este chiar acea fetita din trecut care isi aminteste aceste lucruri care fac si vor face parte din ea oriunde, oricand !