Observator de viata: martie 2014

marți, 25 martie 2014

Reflectii de viata: Falsele valori

Scris Duminica, 9 Martie 2014

In primis, trebuie sa ne amintim de un lucru fundamental, si-anume ca omul este foarte istet in a crea false valori! Adevaratele valori solicita intreaga ta fiinta insa din ce in ce mai mult au cautare falsele valori. Acestea se prezinta precum adevarate, insa nu au nevoie de totalitatea ta, sunt doar o formalitate superficiala. De exemplu in loc de iubire si incredere, noi am creat falsa valoare numita: fidelitate iar persoana ‘’fidela’’ are de a face doar superficial cu iubirea.Se comporta ca si cum ar fi iubire, insa nu este: in acele gesturi formale, inima nu este prezenta. Un sclav este fidel, dar voi credeti ca o persoana umilita in amorul propriu si mandrie si care este privata de stima de sine si demnitate mai poate iubi ? Nicidecum! Este de fapt ura sentimentul pe care il incearca si daca ar avea ocazia, ar putea ajunge sa ucida dar in aparenta va ramane fidel si nu din voita ci din constrangere si frica. Acest sentiment nu este iubire.Din constrangere mentala se va comporta cu fidelitate fata de stapan si aici putem paragona cu fidelitatea ununi caine fata de stapan.

Iubirea are nevoie de raspunsuri concrete, totale care nu provin dintr-un sens al datoriei ci din bataia inimii, din sensul de bucurie si din dorinta de a impartasi acest sentiment. Pana la urma, fidelitatea este un lucru urat insa timp de mii de ani a fost o ‘’valoare’’ tinuta la inalt grad de consideratie si asta datorita societatii care facut din oameni, sclavi folosindu-se de diferite modalitati.

Se asteapta ca sotia sa fie fedela sotului pana in punctul in care in India cateva milioane de femei au fost arse de vii pe rugul funerar la moartea sotului. Iar femeia care se razvrateste acestui obicei vine acuzata toata viata, este expulzata din casta iar propria familie o trateaza ca pe o servitoare. Iar daca nu moare impreuna cu sotul sau vine considerata o sotie infidela. Dar hai sa privim lucrurile dintr-un alt unghi: niciun barbat nu a fost urcat pe rugul funerar al sotiei si nimeni nu a ridicat problema infidelitatii acestuia…..hm si inca odata ajung sa spun ca aceasta societate in care traim la nivel mondial foloseste doua unitati de masura: una pentru stapani, proprietari, domni si o alta pentru sclavi indiferent de cum sunt numiti oficial acestia!

Unii spun ca iubirea este o experienta periculoasa pentru ca esti posedat de ceva mai mare decat tine, care nu este controlabil si care nu raspunde comenzilor tale. Si atunci cand se termina si pleaca, nu o poti chema inapoi, tot ceea ce poti face este sa te prefaci cu multa ipocrizie dar si aici parerile sunt impartite……..

Fidelitatea este un lucru complet diferit: este un produs al mintii si nicidecum ceva care te trascende, iubirea este oarescum ceva salbatec si frumusetea ei consta si in aceasta salbaticie spontana. Vine ca un fulger, ca o briza cu o fragranta care iti cuprinde si iti umple inima, dintr-o data acolo unde era desert, apare o gradina de flori inmiresmate.

Dar aceasta pseudo societate civila in care traim nu poate depinde de experiente atat de imprevizibile si atat de lipsite de fiabilitate, vrea garantii si certitudine. Din acest motiv iubirea a fost eliminata din vietile noastre acolo unde s-a reusit si a fost inlocuita cu mariajul.Mariajul cunoaste fidelitatea, fidelitatea catre sot; fiind doar o chestiune formala, depinde de tine si chipurile este in mainile tale. In comparatie cu iubirea, nu este nimic, nici macar o picatura in oceanul iubirii. Ce ciudat: iubirea in sine este increderea la maxim dar in acelasi timp ‘’nu ar fi de incredere’’. Unii soti vor ca sotia sa le fie sclava toata viata si asta se intampla si in zilele noastre dar numai datorita dogmelor si al lipsei de educatie. Dar acest lucru nu se intampla numai in viata privata se intampla din pacate si in alte domenii. Fidelitatea este importanta si este respectata pentru ca distruge inteligenta. Ca exemplu: un soldat trebuie sa fie fedel patriei …………..iar regilor si generalilor intotdeauna le-a convenit de minune ca militarii sa le fie fedeli pana in punctul de a se comporta precum niste masinarii; parintilor le convine ca fii lor sa fie supusi pentru ca un fiu rebel, este o problema. Nu prea se ia in calcul faptul ca parintii pot gresi si fii pot avea dreptate, nu are importanta pentru ca ne intoarcem la dogme: acesta este stratul lucrurilor din vechiul stil al umanitatii pana azi, in asa zisa modernitate.

Acum, eu va vorbesc de noul om in care societatea a avut grija sa ramana din ce in ce mai putin loc pentru o adevarata fidelitate; sunt la mare cautare umanii care spun tot timpul DA si nu mai conteaza propria gandire si personalitate. Viata si intregul proces de civilizare ar fi fost separate daca persoanele ar fi fost educate mai mult inspre inteligenta si nu inspre supunere.

Fidelitatea nu este altceva decat insumarea a ceea ce prin cuvinte simple sunt: credinta, simtul datoriei si nevoia de respectabilitate. Sunt nutrientii pentru ego-ul uman; sunt obstacolele pentru cresterea spirituala dar sunt armele mai mult decat necesare acelora care detin puterea in interesul grupurilor de interese. Preotii nu vor ca noi sa punem intrebari asupra profesiilor de credinta pentru ca ei stiu ca nu pot raspunde la aceste intrebari. Dogmele lor sunt false daca incepi sa sapi acestea vor cadea din lipsa unei sustineri logice dar nu toate pe lumea aceasta sunt logice si nu toti suntem la fel.

Din primele zile de viata, un individ este instruit a fi fedel si a crede intr-un sistem in care s-a nascut sau a avut nenorocul sa se nasca. Acest lucru este comod politicienilor pentru ca pot exploata; este comod sotilor pentru a-si exploata sotiile, parintilor pentru a-si exploata fii si unor magisteri pentru a-si exploata studentii. Fidelitatea este un instrument necesar grupurilor diferite de interese insa reduce umanitatea la o masa de retardati. Ajunsi la un punct, nu permite sa cauti, sa ai dubii, sa provoci, sa spui NU acelor lucruri pe care le simti a fi gresite, intr-un cuvant nu iti permite sa fii inteligent. Omul nou nu va permite sa i se spuna sa iubeasca; incredere da, dar in felul sau si nu in baza unor legi, nu in baza unor cuvinte ‘’sacre’’, nu in functie de ce spun anumiti preoti si nu in baza vorbelor rostite de politicieni.

Si-atunci, traiti-va viata construind-o pe inima voastra, urmand bataile sale, mergand catre necunoscut precum un vultur care zboara catre soare in absoluta libertate si fara a cunoaste limite……….libera de ordine si zburand pentru propria bucurie, aceasta este viata de fapt cu bunele si relele sale.

Fantezia si lumile noastre paralele

Scris Sambata, 8 Martie 2014

Vietile noastre ar fi goale daca mintile noastre nu ar fi capabile sa se joace cu fantezia. Si viata colectiva ar fi saraca daca nu s-ar putea alimenta din fantezii colective.

Copii se joaca iar adultii inventeaza istorii care ii transporta in lumi diferite fata de cele in care traiesc. Cred ca fantezia este o tendinta exclusiv umana de a ne imagina lumi alternative, atat pe plan individual cat si colectiv. Pana si pornografia pe cat de mult alimentata de fantezii schematice si repetitive, nu are nici o legatura cu aceia care practica kamasutra aparent ludic, avand in vedere ca in realitate practica kamasutra doar din dorinta de a reproduce specia umana.

Asadar fantezia este acel instrument la indemana omului pentru a-si imbogati si a-si face mai amuzanta lumea care il inconjoara.Iar in asta, femeile si barbatii sunt diferiti din moment ce capacitatea de a crea lumi paralele urmeaza rolul pe care societatea o atribuie fiecaruia dintre noi. Asadar, daca barbatul intra intr-o realitate care il gratifica pe plan profesional, lumea alternativa a femeii va fi in paralel cu cel al familiei. Fantezia se caracterizeaza ca o inventie a unei lumi alternative care merge in paralel cu lumea in care traim si nu coincide cu inventarea solutiilor la dileme bine cunoscute si limitate.Aceasta urmeaza legile sale in a crea lumi alternative insa este relativ sub controlul nostru.In orice caz pentru a fantastica intr-o maniera sanatoasa, trebuie sa stim sa gestionam lumea paralela pentru a o tine in frau pe aceasta si pentru a evita sa nu cadem intr-o fantezie bolnava.Pentru ca da, fantezia poate fi si o sursa de amagire, ne putem imbolnavi si putem intra intr-o capcana din care foarte rar se mai poate iesi. Cele mai relevante cazuri se pot verifica in fanteziile erotice in care celalalt vine folosit fara a avea minima constientizare de ceea ce face.

Imi aduc aminte bunaoara copil fiind ca eram in stare sa intru in cartile pe care le citeam ca fiind parte din acestea; se numeste fantezie activa si nu exista nimic rau in aceasta. Dar exista si fantezia pasiva in care un personaj care se uita la un film intra fara a constientiza in acesta din urma intr-un rol pe care il va transpune in viata reala iar de aici se pot naste grave probleme. Dar sa nu uitam ca fantezia este pana la urma un mecanism prin care ne dam forta, ne facem cadou emotii care ne imbogatesc viata uneori cu lumi fantastice care nu fac rau nimanui, dimpotriva.

Pana si fantezia se educa din copilarie pentru ca aceasta sa functioneze fara a face rau pentru ca fantezia este o extraordinara capacitate a mintii umane care nu intra in contradictie cu rationamentul logic.

Prin urmare visati cu ochii deschisi si lasati-va dusi de fantezie dar atentie la lumile paralele !

Singuratatea: rau sau beneficiu ?

Scris Miercuri, 23 Octombrie 2013

Una dintre relele societatii noastre….o societate opulenta, evoluata, prospera si saraca deopotriva…..societatea comunicarilor globale al informaticii, ale sms-urilor, a retelelor de socializare si a chat-urilor. Cu toate acestea, o societate cu indivizi prea des singuri, incapabili sa comunice, incapabili sa simta respiratia comunicarii celuilalt sau dornici de companie si comunicare insa fara nimeni care sa le recunoasca dreptul la existenta.Pe scurt a spune si asi spune ca a exista intr-o relatie cu un TU care este dispus sa ii asculte, inseamna a constientiza misterul existentei lor.

Exista in mintea fiecarui om, un colt ascuns care poseda o mare energie.In acea parte a mintii, stau la panda senzatii foarte intense, latente in marea parte a timpului cotidian insa brizant atunci cand bariera constiintei cedeaza imperativului expresiv. In aceste randuri, as vrea sa impartasesc cu voi una din acele senzatii.Senzatia unica si inconfundabila a singuratatii. Daca va intrebati de ce aceasta tema, aflati ca nu am un raspuns, insa cred ca a vorbi despre asta, nu poate decat sa ne aduca beneficii.

Singuratatea este un subiect misterios si fascinant. Iubita si urata sau cautata, a contribuit la destinul oamenilor, dar……..acordati-mi o pauza.Nu imi doresc sa vorbesc de singuratatea marilor oameni ci de cea simpla care ne face companie in cotidian.Singuratatea oamenilor obisnuiti, care traiesc, muncesc, stau impreuna cu altii si nu din acest motiv absenteaza aceasta si cu atat mai putin va deveni vreodata un exemplu pentru altii.

Exista asadar o singuratate comuna ? Da, cred ca da, aceea a micilor gesturi cotidiene.

Este frumoasa ? Este urata ? Hmmm, cu certitudine este necesara ! Asadar, nu ne putem lipsi de ea. Ne reconduce la o pierdere, ne face sa ne simtim departe de ceea ce ne dorim, de ceea ce iubim.Cu toate acestea, uitandu-ne la fluxul evenimentelor cotidiene, ni se pare ciudat ca exista singuratatea.

Traim intr-o lume supraaglomerata.Orasele sunt haotice, strazile aglomerate de masini, spatiile vitale tot mai restranse. Reusim sa gasim o dimensiune mai umana, atunci cand gasim un colt verde, linistit, unde suntem ‘’singuri’’. Si totul pare un paradox. Fugim de singuratate si traim in orase comprimate, insa ne regasim cand suntem singuri. Probabil ca singuratatea ne apartine si ne protejeaza la fel ca pielea noastra. Este si un spatiu unic de maturizare, conditia de a descoperi lumea…pentru ca daca lumea sunt eu, nu exista spatiu mai bun decat MINE.Un eu amplificat si disproportionat, un eu destinat declinului deoarece nu poate rezista eforturilor permanente de alimentare a falsei glorii personale.

Singuratatea este cel mai mare motor care impinge oamenii unii catre altii, un motor care face mai putin salbatica si mai ‘’umana’’, umanitatea.

Cu certitudine, societatea in care traim nu ne ajuta sa elaboram singuratatea si sa o facem sa devina un element de forta si nu de disconfort. In mare masura massmedia si sloganele publicitare, ne invita la izolare si la exprimarea prin unicitate, hmm. Pretentia unicitatii este imaginara pentru ca tot ce ni se propune este accesibil tuturor. ‘’ O unica senzatie de bunastare’’: ecoul vocii din spotul publicitar.

Se pare ca omul fuge fara incetare de singuratate, insa face jocul soparlei si-anume acela de asi musca coada singur; o repropune punctual ca pe un destin blestemat care nu lasa nici o cale de iesire recapitularii in constructiile sale sociale.

Propunandu-mi sa vorbesc despre senzatiile cotidine privind singuratatea, am incercat sa observ de cate ori pe parcursul unei zile din viata mea, m-am simtit singura.

Am simtit ca o alunecare de teren trezindu-ma dimineata, cand mi-am dat seama ca dormisem singura. Este foarte adevarat ca visele mi-au tinut companie peste noapte, dar la trezire nu ma aveam decat pe mine insami ghemuita intr-un colt al patului imens.Poate ca asta este o banalitate, dar din cate banalitati este facuta ziua noastra ? Ati observat vreodata persoanele de pe strada care se tin de mana ? Este un gest unic, de afectiune profunda. Este o maniera de a sta aproape celuilalt, de a se simti aproape persoanelor pe care le iubim. Dar de cate ori mana intinsa nu a primit raspuns ? De multe ori, de putine .….ce importanta mai are. In acele momente, timpul achizitioneaza semnificatie si capacitatea noastra de a trai in singuratate este pusa sa se confrunte cu natura noastra cea mai intima. Va fi mai apoi mostenirea noastra emotionala cea care va defini gradul de toleranta al acesteia.Si, prin urmare este in destinul omului sa avertizeze singuratatea, chiar si in micile gesturi cotidiene, ca acela de a saluta un prieten.

Istoria ne-a invatat cata forta putem dobandi ramanand uneori singuri.Imposibilitatea de a se exprima provocata de situatiile fortate, i-a permis lui Dostoevskij sa isi recupereze fortele spirituale care i-au permis sa suporte prizionieratul in care a scris lucrari memorabile. La fel si Beethoven, a dat luminii opera sa cea mai geniala in tacerea fizica. Orientalii afirma ca din noroi, poate sa se nasca o floare de lotus. Noi putem afirma cu tot la fel de multa tarie ca din singuratate, poate naste creativitatea. Si-atunci, singuratatea nu este doar refuzata ci este si cautata. Ma refer aici la singuratatea fructuoasa care nu se termina cu izolarea si care permite ca oamenii sa aibe adevarate intalniri si in primul rand cu ei insisi.Aici se naste increderea construita in ani, in certitudinea de a avea un spatiu mai intai mental, apoi fizic si ca este posibil sa integram gandurile cu sentimentele. Rugaciunea, meditatia, asi acorda o pauza strabatand o straduta doua, permite un moment de abstractizare, de abandon la o liniste de regenerare.Este o traire interioara, care este capabil sa atribuie semnificatie vietii, emotiilor, linistii regasite.Nu intamplator, normalitatea, nevroza si psihoza exprima in mod diferit capacitatea de a trai in singuratate. Pentru anumite persoane, singuratatea garanteaza echilibrul psihic si afectiv si datorita unei fugi de tensiunea cotidiana este posibila evitarea depresiilor lejere si de ce nu, investirea in creativitate.

Pe scurt : iubiti-va, respectati-va ! iar atunci cand simtiti ca aveti nevoie de o pauza de singuratate, nu ezitati sa o luati.

Cuvinte nerostite

Scris 19 Octombrie 2013

Am in urechi, decibelii necontrolabili al unui stereo care face o masina sa tremure.Tremura si strada si cei care au ‘’norocul’’ sa fie acolo. Este o seara de weekend obisnuita.Scene similare de la nord la sud, din Constanta la Timisoara, din Bucuresti la Iasi. Fereasca sfantul sa protestezi. Este frica tacerii poate motivatia de a ridica volumulul. Ma strecor intr-un cinematograf. Sala si fotoliile vibreaza : pentru a face auzite efectele speciale, bine inteles. Este triumful cuvintelor transformate in urlete care ating perforarea timpanelor. Caut intr-un club si gasesc un fluviu de muzici innebunitoare si mii de diavolerii care sterg sau umple tacerea. Fara urma de dubiu este frica, acea frica care cel putin sambata si duminica are nevoie de exorcizare, de uitare.

In parcuri se alearga cu Mp3-uri in urechi, se trece de la metrou la masina sau la tramvai, bine inteles cu telefonul mobil strivit de obraji. Ce viata imposibila ! Si ‘’marea fuga’’, acea fuga pe care nu o poti povesti : de tine insuti, de munca, de iubit sau iubita, de politica insultelor, de intalniri, de ceas, de desteptator. Acea dorinta de a fugi de tot si toate si de criza, de fii de spalat, imbracat si dus la scoala sau gradinita si pana si de Facebook. Cate fete are tacerea ! Mai bine evitam…..

Totusi sunt oameni care o cauta pentru ca tacerea protejeaza : cand nu raspunzi la telefon, cand nu te lasi gasit, cand linistea iti cuprinde sentimentele si amaraciunile, cand inveleste de umanitate viata ta sau iti ofera posibilitatea de a reasculta sunetul si cuvintele sufletului, zgomotele dulci ale stagiunilor, soaptele satelor si a oraselor, zornaiala tramvaielor, autobuzele care anunta o alta zi si mai ales cuvintele si privirile acelora care traiesc langa tine. Tacerea devine de aur si devine o resursa cand iti readuce sensibilitatile pierdute si iti reda capacitatea de a asculta.

Tacerea te imbogateste : in manastiri, in masina, la plimbare iar in zilele cele mai haotice, se transforma in bogatie interioara, se transforma in lungi pauze de interviuri cu tine insuti, cu Dumnezeu, cu lumea si in acelasi timp, arunca bazele pentru a invata din nou sa ascultam cuvintele celorlalti.Tacerea poate insa sa transmita si imposibilitatea de a putea vorbi. Si asta se intampla in dictaturi, in regimele care flageleaza lumea inca astazi.

Se intampla in biserica tacerii. Nimeni nu va putea uita manastirile golite si violate sau crestinii care inca in 2009, au fost redusi la tacere pentru totdeauna.

Da, tacerile pot sa raneasca inauntru.Acele taceri dintre sot si sotie, care au inceput cu o discutie oarescare, sedimentate uneori de ore intregi din pacate de buze cusute, ‘’imbogatite’’ de priviri de neintelegere, de gesturi de manie, de impulsuri de iubire care se transforma prea des, nu numai in indiferenta ci si in ura.

Tacerile dintre vecini, care au incredintat unui copac plantat prea aproape de gard sau unui strat de flori care se revarsa sau unor faramituri care coboara de la etajul superior, fericirea zilelor care sunt tulburate apoi de jumatati de cuvinte susurate sau de tachinari negandite, deseori improbabile sau necivilizate.

Tacerile dintre prieteni care devin aproape intotdeauna inexplicabilmente inamici : datorita invidiei, a geloziei sau datorita diviziunilor amoroase, afacerilor sau cine stie ce alte motive inutile.

Acele taceri ale rudelor divizate de certuri furibunde pentru mosteniri gresite sau neprimite si care pentru o viata intreaga se ignora, se evita, uneori chiar si in fata mortii. Taceri teribile.

Tacerile mincinosilor care tac, dar numai pentru ca ei stiu deja unde, cand te vor lovi sau iti vor intoarce spatele.Acelea ale atotstiutorilor care fiind siguri de a fi tot timpul cei care au dreptate, stau in silentiu, cvasi datorita unui soi de respect in fata izbucnirilor tale pentru ca imediat dupa, sa te compatimeasca pentru mizeria ta morala sau sa te tradeze in numele adevarului, adevarului lor.

Tacerea ucide atunci cand devine insensibilitate : ii ucide pe ceilalti, pe cei mai slabi si ii transforma intr-un meschin subterfugiu sau construieste falsitate, resentimente, razbunari si ineaca in delirii de omnipotenta cand se transforma in minciuna si zazanie; cand devine proba lipsei ‘’ochilor trasparenti’; cand oprima pentru ca invenineaza si desparte.

Cate familii, cate tari, cate relatii sau cupluri au fost coplesite de cuvintele nerostite, de scuzele niciodata cerute, de tacerile neumplute de un zambet. Hai sa incercam totusi sa rostim acele cuvinte pentru ca la sfarsitul zilelor, vor cantari cel mai mult tacerile incapatanate, gresite si daunele provocate; lacrimile pe care altii le-au varsat, solitudinea impusa; tacerile de la servici, de pe strada, de acasa, tacerile surprinzator neasteptate si in consecinta cele mai amare, enorm de amare ale prietenilor, mai ales acelea……

De la economia capitalista la cea a fericirii

Scris Joi, 6 Octombrie 2013

Oare cand s-a transformat sub ochii nostri economia din regulator al bunastarii comune in tiran recunoscut al unei nefericiri globale ? Daca vorbele au un sens si o valoare, cele care se citesc pe paginile ziarelor din toata lumea in aceasta perioada sau ceea ce se vede la televiziuni ar trebui probabil ponderate, analizate si reanalizate.

De ceva vreme, termenele cele mai uzate sunt bursa, spread,sange si lacrimi deopotriva, sacrificii si din cand in cand auzim vorbindu-se de default. Toate termene economice de care lumea de rand nu stie si nimeni nu e explica de ce nu le mai ajunge painea; toate termene care intr-un fel,fotografiaza si actuala situatie din tara noastra care este departe de a fi roz. Intrebarea mea este : cum am ajuns aici ? Perceptia generala este ca, un pic cate un pic, etajul pe care ne aflam noi s-a inclinat iar noi, am inceput sa ne rostogolim. Pe langa noi se rostogoleste Bulgaria, Italia, Grecia, Spania si automat imi vine sa intreb : la ce ne foloseste aceasta Europa care ne costa atat de mult ?! Avem o tara foarte bogata dar ne-am uitat patriotismul si iubirea fata de acest pamant pentru care stramosii nostri si-au dat duhul si altii vin si beneficiaza de bogatia sa.

Dar in aceasta oala, fierbe mai nou si America care cu toate ca in ultimii ani a tiparit bancnote din vazduh se pare ca ar fi atins fundul sacului ca sa nu mai vorbim ca in Asia, in fiecare an taxele de crestere sunt din ce in ce mai mici lucru care de altfel era de asteptat. Sistemul acesta capitalist liberal care s-a impus la nivel global si care promitea in mod democratic bunastarea tuturor, este astazi descris cu termenele de care am amintit mai sus.

Exista un loc minunat numit Ladakh care cursul anilor, datorita globalizarii si a capitalismului a devenit sarac nu doar din punct de vedere economic ci si spiritual. A fost odata candva, un Ladakh, micul ''Tibet'' in care nu exista somaj, un loc in care toata lumea avea cat era necesar pentru a trai in armonie, unde diferentele sociale erau reduse la minim, unde nimeni nu murea de foame si unde nimeni nu se definea drept sarac,cu alte cuvinte era un loc fericit. Odata cu trecerea anilor, capitalismul cu produsul sau cel mai rau, consumismul, s-a infiltrat in viata acestui loc minunat si a dat peste cap economia locala, extinzand fara limite foarfeca intre cine are mult si cine are putin; a schimbat un pic cate un pic natura, convingand acest popor care odata era mandru de muntii sai si de viata pe care o ducea, ca sunt un popor de saraci. Si ca si cand nu ar fi fost de ajuns, tragedia cea mai mare a fost ca in acest loc minunat creat de Dumnezeu, au ajuns camioanele, masinile,odata cu acestea petrolul si bine inteles la pachet, poluarea.

Toate acestea va spun ceva ?! Tare mult mi-as dori sa nu aud peste ceva vreme : a fost candva o Romanie frumoasa.

Pe scurt, capitalismul si globalizarea au transformat o tarisoara in care nu era nimeni sarac dar nici bogat insa unde erau toti oamenii fericiti, intr-o tara cu putini bogati, multi saraci si in ambele categorii, foarte multi depresivi si mizerabili. Uff, incepe din ce in ce mai mult sa semene cu un film pe care il cunosc……….. Pornind de la acest loc, se pot explica adevaruri incomode privind globalizarea, adevaruri care conduc la concluzia ca globalizarea este construita pe explicatii false. Aceasta explicatie este falsa idee ca omul sa se dezvolte si sa evolueze intr-o miscare de crestere lineara, adica sa devina precum un robotel, uitandu-si originia, istoria, traditia si personalitatea.

Auzim in fiecare zi ca solutia este cresterea si ca trebuie stimulata, ok ! Dar ce inseamna cresterea ? Cresterea ar trebui sa fie o valoare pozitiva a Pib-ului care se bazeaza pe conceptul ca in fiecare an ar trebui sa se produca si sa se consume mai mult decat in anul precedent. Daca asta s-ar intampla, am fi capabili mai mult sau mai putin sa ne platim datoriile, dar de acestea din urma si cum s-au format ele, va voi scrie intr-un alt material. Daca acest lucru nu se intampla, riscam default-ul si ca urmare al acestuia, falimentul.

Adevarul ? cred ca traim intr-o lume terminata in care nu ne putem gandi la a creste si la a consuma la infinit asa cum le place unora !Cu toate acestea, cred ca nu exista un singur politician care sa nu doreasca cresterea propriei tari dar am dubii asupra acestei dorinte ascunse a majoritatii, pentru ca stim din istoria noastra din ultimii 23 de ani, cam unde ajung acesti bani, dar stati linistiti pentru ca nu se intampla numai in Romania. Hai sa mai vorbim despre un loc de unde se pot da exemple interesante : China unde de ani de zile creste Pib-ul de la an la an uluitor, dar va intreb : cu ce pret ? Campurile agricole sunt abandonate si mii si mii de tineri se inchid in fabrici apartinand multinationalelor occidentale care si-au delocalizat productiile in aceasta tara, datorita costurilor mici si produc acolo orice. Apoi, mult faimoasa fabrica unde se produce cel mai dorit telefon mobil, in fiecare an are zeci si zeci de sinucideri in randul muncitorilor care ajung la disperare datorita ritmului de munca care li se impune, datorita muncilor alienante si bine inteles foarte prost platite. Si aceasta ar fi starea de bunastare care le-a fost promisa cand i-au convins vrand nevrand ca munca pe care o faceau inainte nu avea nici un viitor ?! De ce un agricultor sudamerican ar trebui sa isi abandoneze pamantul cumparat si sa traiasca in baraci la periferia unui oras, traind intr-o lume a greutatilor si pacalelilor?! Bine cunoscutele favelas, cvasi ca au devenit deja istoria secolului trecut si ceva s-a rupt, un echilibru care a fost spart iar astazi, ceea ce se intampla in lume este rezultatul obtinut. Sunt doar cateva exemple acestea mai departate de noi, dar destul de aproape avem Italia care este intr-o situatie dezastruoasa si unde din 2011, numarul sinuciderilor a crescut inspaimantator.

De ceva vreme este evident si astazi cu atat mai mult, ca economia nu isi face temele si in consecinta, necesitatea unei schimbari de prospectiva care sa readuca persoana in centrul atentiei, este impetuos necesara. Pentru a face acest lucru, pe langa a tine cont de variabilele economice, in primis trebuie sa se tina cont de cele spirituale, resursa umana si de traditiile locale care din pacate au fost puse pe ultimul loc. Daca toate acestea nu vor fi luate in considerare, se va schimba paradigma iar planul se va inclina din ce in ce mai mult, ducandu-ne catre o precipitare a lucrurilor, de unde nu vom mai putea frana si atunci ne vom izbi atat de tare incat doar dupa multe suferinte si pierderi vom putea si vom fi nevoiti sa reincepem totul dar pe plan local si cu forte proprii. Nu va intrebati de ce am scris despre acest subiect , raspunsul il avem cu totii in fata ochilor si pe zi ce trece, pare ca situatia sa ne sfuga printre degete. Suntem si noi o societate in care resursa umana este uitata, ne-am uitat batranii,ne-am uitat copii, ne-au uitat datinile si avutiile spirituale si ne-am uitat pe noi insine.

Despre prostie

Scris Joi, 3 Octombrie 2013

Inteligenti sau prosti ? Si daca prosti, cat, in ce masura ? Cine crede ca se va descurca cu un examen de constiinta rapid, este rugat sa se gandeasca mai bine ! Nu este de ajuns sa ne asezam in fata oglinzii punandu-ne propriei imagini intrebarea fatidica. Toti suntem dispusi sa recunoastem ca suntem un pic nebuni insa nimeni nu ar recunoaste prostia. Rasfoind literatura stiintifica, putem descoperi cu usurinta ca un pic prostuti suntem cu totii : cine intr-un fel, cine in altul; creierul nostru este construit in asa fel incat ne ascunde aceasta realitate cu multa grija. Descoperim per total ca este mai bine asa ! Si putem trece la cateva exemple, nu o luati personal : toti ne descoperim intr-o povestioara sau alta....

Prostul la volan

Un ambuteiaj gigant blocheaza in mod constant strazile orasului si drumurile nationale iar statisticile ne spun ca circa 50% dintre soferi nu stiu sa conduca : unul nu stie sa parcheze, altul conduce cu 20 de km la ora, altul ocupa axa centrala ca si cum strada ar fi toata a sa. Cine nu stie insa sa conduca, nu isi da seama altfel ar renunta si s-ar converti la mijloacele de transport in comun, sporindu-si in acest fel probabilitatea de supravietuire proprie si a altora; iar exemplele ar putea fi extinse la pistele de schi, la locurile de munca, la terenul de minifotbal si multe altele. Cine este oare atat de inteligent sa inteleaga ca nu stie sa conduca ?! Daca am lua interviu intr-un spital acelora care abia au fost extrasi din resturile torsadate ale unei masini, am constata ca nimeni, absolut nimeni nu recunoaste ca apartine categoriei de incapabili si nu numai : mai bine de 80% dintre cei internati in urma unui accident, crede ca apartine categoriei de conducatori auto de elita cu abilitati superioare mediei. Si atunci responsabilitatea accidentului ? Daca este adevarat ca nimeni nu ezita in asi atribui succesele propriilor calitati, sa stiti ca sunt foarte putini care recunosc responsabilitatea propriilor falimente, ba mai mult au tendinta de a le pune pe seama ghinionului sau pe seama vreunui idiot care le-a iesit in cale.

Dar nu este tot : imaginati-va acum ca sunteti un adevarat dezastru intr-un sector ca de exemplu pictura sau inot sau mai rau, in statistica.Acum imaginati-va ca sunteti destul de destepti sa recunoasteti asta….nu va faceti iluzii pentru ca si in acest caz, veti dezvalui o latura a prostiei pentru ca creierul vostru va evita obstacolul pentru voi, diminuind importanta acelui sector :) iar acea penurie nu va va mai tulbura deoarece creierul vostru va considera inutil desenul, inotul sau statistica. Pe scurt, consideram ca punctele noastre slabe sunt atat de comune incat pot intra in capitolul failibilitatii umane pe plan fiziologic iar pe de alta parte, punctele noastre forte intra in capitolul raritatii si al persoanelor unice si speciale.

Dar hai sa trecem la failibilitatea umana

Oare exista vreo explicatie al acestui comportament ? Cu toate probabilitatile, falimentul este principalul inamic al ego-ului nostru, al autostimei si din acest motiv, creierul un motoras senzational dar uneori zadarnic, face tot ce ii sta in putinta pentru a bloca accesul acestui oaspete nedorit. Cred ca nu mai este o asa mare nouatate acest lucru daca luam in considerare faptul ca in Grecia, mai exact la Delfi, pe undeva este scris ‘’omule cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste universul zeilor’’. Da, a se cunoaste pe sine, nu este atat de usor pentru ca ideea a ceea ce suntem, variaza in functie de necesitati.

Si trecem la alegerile obtuze si aici nu exista o delimitare intre lucrurile marunte sau importante asupra carora ne napustim si facem alegeri obtuze; ca de exemplu casatoria, care este o decizie care ne leaga pe viata. Oare cati dintre cei urcand scara bisericii au gradul de constientizare ca propriul mariaj are o probabilitate din doua de a colapsa ? Acolo, in momentul funestului DA, stiu acest lucru parintii, bunicii, prietenii si pana si preotul insa cei doi care sunt direct interesatii, demonstreaza o atitudine care da de inteles, ca ei ar fi exceptia de la toate regulile existente. De altfel, daca nu ar avea aceasta convingere, reproducerea umana ar fi incredintata disfunctionalitatii contraceptivelor iar in acest fel Homo Sapiens-ul ar fi fost deja disparut fara prea multe urme.

Dar cum stam oare cu capacitatea de a admite erorile de judecata ? Practic, inexistenta aceasta capacitate pentru ca suntem agatati de convingerile noastre ca de niste ancore de salvare pe timp de furtuna in mare. Ceea ce cerem noi acestei lumi, nu sunt provocari la adresa ideologiilor noastre sociale si politice.Noi preferam carti, ziare, persoane care sa impartaseasca iluminatele noastre valori. Dar inconjurandu-ne cu persoane oportuniste, reducem probabilitatea ca opiniile noastre sa fie contrazise si aici pota duce un exemplu din istorie, mai exact din perioada scandalului Watergate, cand un renumit psiholog a demonstrat in timpul audierilor care s-au facut in Senatul Statelor Unite ca sustinatorii Presedintelui Nixon, au folosit si impins aceasta strategie pana la extreme iar odata cu acumularea din ce in ce mai multor probe impotriva acestuia din urma, sustinatorii sai pierdeau brusc interesul pentru politica. Credeti-ma : acelasi lucru se intampla cu noi in viata de zi cu zi insa pentru natura umana, este de luat in considerare un asemenea exemplu datorita rasunetului numelui, pe cand ce este in jurul nostru, nu conteaza, este neinportant.

Asadar, adevaruri incisive ! Trebuie sa vorbim si despre acestea chiar daca nu ne place, pana la urma suntem cu totii prosti, independent de inteligenta noastra, de cultura pe care o avem si mai ales independent de imaginea pe care o avem fata de noi insine. Accesorii mai multe sau mai putine, e mai bine sa fim un pic mai prostuti pentru a nu ne gandi prea mult, pentru a nu ne face prea multe probleme si pentru a nu cadea in consecinta in bratele depresiei.

Si aici, va propun lectura lui Darwin, care ofera posibilitatea de a ne dezintoxica de orice forma de antropocentrism. Suntem fructul cazual al evolutinaturale, noi nu putem pretinde nici ca indivizi si nici ca apartenenti ai unei specii singulare, ca avem o valoare extraordinara chiar daca suntem convinsi de asta. Suntem niste animalute, ce-i drept evoluate care sunt focusate la fel ca toate fiintele pamantului pe supravietuire, perpeatuare doar ca suntem mai constransi decat restul fiintelor ca o consecinta a naivitatii instinctuale, insa nici macar Darwin dupa propria-mi parere nu trebuie luat ad letteram, deoarece el insusi a platit pretul mistificarii, sub forma unei obsesii asupra evolutiei umane.

A sti ca nu stii ce este iubirea

Scris Vineri, 4 Octombrie 2013

A sti ca nu stii ce este iubirea, mi se pare fundamental pentru o buna educatie in ale iubirii ! Prea multa lume este convinsa a sti totul si transmite intr-un mod vinovat aceasta ‘’certitudine’’, fara a avea umilinta de a transmite dubiul si necesitatea cautarii interioare.

Aceasta absurda convingere se raspandeste in mod periculos in societatea noastra. Rationamentul interior, mai mult sau mai putin spune cam asa : ‘’ Lumea pare incapabila a se controla cand se regaseste in aceasta stare definita iubire. Parca ar fi prosti dar eu sunt diferit ! Stiu exact despre ce este vorba, am controlul deplin si imi pot controla destinul’’.

Oare asa sa fie ?! As zice sincer ca nu si o stim cu totii pentru ca fiecare dintre noi a dat cu capul :) Acest rationament corespunde unui mecanism psihologic in ceea ce priveste simpla constatare, ca acest sentiment ne poate da peste cap si ne poate schimba partial sau total viata, ritmul si intimitatea.

Cuvantul iubire este in mod cert printre cuvintele cele mai abuzate, intr-atat cat poate insemna afectiune, dorinta sexuala, dorinta unei relatii solide, atractie. Cand cineva spune cuvintele ‘’te iubesc’’, are un cod interior care nu corespunde in mod necesar decodificarii interlocutorului. Poate sa insemne : ‘’vreau sa fac dragoste cu tine, vreau sa impartasesc banii tai, imi place sa gandesc ca imi voi petrece o parte din viata cu tine; am nevoie de tine’’, etc. Daca apoi adaugam la toate acestea posibilitatea ca acest cuvant ‘’iubire’’ sa fie rostit in mod inselator pentru a obtine una numit lucru sau pentru a baga intr-un cerc vicios interlocutorul, atunci ne gasim in fata unui soi de babilonie si este foarte greu sa o intelegem.

Cred ca pentru o educatie in ale iubirii ar trebui sa plecam de la trei presupuneri, si-anume :

- Ca iubirea exista si ca este vorba despre un fenomen fiziologic, o situatie existentiala facuta din dorinte, emotii, unitati fizice si rationamente care ne invadeaza viata, punandu-ne in situatia in care nu mai avem control asupra noastra.

- Nimeni nu stie nu exactitate ce este iubirea ! Cunoastem doar anumite elemente singulare care amestecate, pot crea originea acestei situatii existentiale insa modul in care acestea pot crea un element armonios este necunoscut. ( spre norocul nostru, altfel ar fi manipulabile :) Si ca sa dau un exemplu simplu, fiecare dintre noi stie ce este o nota muzicala insa a defini cum este posibil ca anumite secvente din note sa dea origine unei armonii iar altele dau origine pur si simplu unui sunet este partial misterios pentru cei care nu au studiat muzica. Dar daca Dumnezeu vrea, armonii pot fi multe !

- Este necesar sa se distinga diferenta intre starea de indragosteala si iubire pentru ca perioada cand ne indragostim, este o faza in care se determina productia cerebrala a unor neuro mediatori precum serotonina si dopamina, care ne explica de ce pentru o anumita perioada vedem partenerul perfect si ca o solutie a tuturor problemelor noastre existentiale. Specialistii spun ca aceasta faza dureaza intre sase luni si doi ani, dupa care tinde fiziologic sa inceteze dar daca intre timp cele doua persoane au reusit sa construiasca un spatiu emotiv, atunci se va naste ceea ce definim iubire.

Cunoscand aceste trei adevaruri, ar fi fundamental sa incepem parcursul cautarii noastre interioare. Nu cred ca este oportun sa avem profesori care sa pontifice acest argument deoarece riscul concret este ca experientele personale, cultura sau religia sa influenteze modul de a infrunta aceasta tema. Mai degraba ar fi util sa transmitem tuturor nevoia de aprofundare a cautarii interioare si conclud prin a spune : cautarea iubirii este probabil proiectul cel mai important din viata noastra si sigur nu este deloc simplu, insa merita !

Vampirii versus prietenii

Scris Marti, 17 Septembrie

Ca sa poti distinge prietenii vampiri de cei adevarati, nu vei avea mari dificultati : cand vei avea momente dificile, adevaratul prieten iti va aduce un buchet de flori sau o vorba buna pe cand prietenul vampir, fara sa ii pese de tine iti va povesti ca are probleme mai grave decat tale tale…..

Un vampir adevarat daca ar exista, se presupune ca ti-ar suge sangele iar prietenii vampiri se folosesc de tine, asadar cam tot acelasi lucru. Te suna seara tarziu ca sale dai sfaturi, nu conteaza ora ca doar esti un consilier si stii cum sa il ajuti.Duminica, te ajuta sa golesti frigiderul pentru ca a fost atat de ocupat incat nu a avut timp de cumparaturi. Sa stim cine ne este prieten cu adevarat, nu este deloc usor. Chiar si cand te certi cu ei, inca ii iubesti, inca mai tii la ei. Poate ca sunt prietenii din facultate si iti aduci aminte cu drag de acea perioada, poate ca ati trecut prin momente grele si asta crezi ca v-a unit. Se poate ca acel prieten in urma cu ceva timp sa iti fi fost client si ati si iesit impreuna ca mai apoi sa se lege o prietenie. Se poate sa te fi ajutat cu adevarat ca mai apoi sa devina sufocant.

Daca mai tineti minte musical-ul ‘’Dansul vampirilor’’ unde se canta ceva de genul ‘’ce am salvat sa mearga in ruina; ce am binecuvantat sa fie distrus.Doar veninul meu e sanatos, ca sa traiesti trebuie sa mori’’…….

Exista lipitori care traiesc in perfecta simbioza cu noi, folosind medicina alternativa; dilueaza sangele nostru iar in saliva lor se gasesc doua remedii : heparina si hirudina. Cine sufera de flebita poate sa profite pentru a se vindeca.

Cauti un prieten ? Trateaza toate persoanele asa cu iti tratezi prietenii dragi ! Am citit asta in urma cu ceva vreme intr-o carte a lui Ralph Waldo Emerson care scria ‘’ajuta persoanele care se afla in dificultate;invita oamenii la o cina sau organizeaza o petrecere’’.

Iar Johann Christoph Schiller scria ‘’trebuie sa onoram prietenul fedel. Sa ne indepartam de cel nesincer, este o datorie’’.

Am descoperit si eu la randu-mi necesitatea de a distinge un prieten adevarat de cel fals si am constatat ca prietenul ipocrit nu numai ca iti consuma toata energia dar te pune si in situatii jenante . Nu conteaza anii lungi de prietenie, nu conteaza momentele frumoase si cele dureroase petrecute impreuna, nu isi face scrupule de nici un fel intr-o tampita atitudine de a incerca sa se puna intotdeauna pe locul intai, crezand ca asa este corect. Basca iti mai si trimite e-mailuri cu fraze retorice doar pentru a mai gasi un motiv pentru a vorbi de propriile probleme, fara a te intreba sincer ‘’tie cum iti este ? ’’ Parca ar fi magarusul din Schrek : ‘’ me, me, me’’

Herb Goldmann definea prietenia in felul urmator : ‘’ prietenii pot deveni folositori reciproc. Se inteleg bine pentru ca relatia este folositoare amandorura. Prietenii cu un scop comun ( de exemplu joaca fotbal impreuna) se inteleg pana cand joaca……….Adevaratul prieten este insa acela care iti sta alaturi fara nici un scop pentru ca intr-o prietenie nu exista invinsi si invingatori.Si orice ar face celalalt, tu nu ai nici un dubiu ca o face in buna credinta. Daca prietenul este acuzat este ca si cum ai fi si tu acuzat.Daca prietenul tau cel mai bun este condamnat ii ramai aproape si ai pune mana in foc pentru acesta fara sa il intrebi ce s-a intamplat cu adevarat. Asta este prietenie ! ‘’

Wow, ma intreb mai exista asa ceva ? Eu cred in prietenia sincera si ma simt o binecuvantata sa am cativa, putini dar buni prieteni pe care pot conta in orice context. Nu ascund faptul ca am fost tradata de falsi prieteni in relatii in care am dat tot de-a lungul anilor si de ce sa nu spun, chiar de curand dar probabil ca toate sunt lectii de viata din care trebuie sa invat, iar eu uitandu-ma in jurul meu invat zilnic cate ceva si cele mai frumoase lectii de viata le iau de la oamenii simpli. Nu mai intalnim foarte des prieteni pentru ca fiecare se gandeste la propria viata iar cvasi totul este doar de fatada. Doar sa suni la telefon cred ca este superficial si sa intrebi un prieten unde ar prefera sa te vada iarasi este aiurea pentru ca tu stii si atunci cand intalnesti un prieten pe care nu l-ai vazut timp de 10 ani, este ca si cum ieri ar fi fost ultima oara, nimic nu s-a schimbat. Acest lucru il simt de fiecare data cand ma intalnesc cu prietena mea din copilarie Florina cu care reusim sa ne vedem odata la 1 an sau chiar mai rar insa de fiecare data este ca si cum am fi fost la barfa ieri si ne uitam una la alta, revazandu-ne fetite de scoala cu cozi impletite fiindu-ne cvasi imposibil sa credem ca timpul a trecut peste noi insa noi suntem aceleasi doar mai mature, mai bogate sufleteste, mai pregatite, mai femei dar intotdeauna aceleasi prietene.

Astazi, sunt sigura ca atunci cand intalnesti un prieten adevarat il recunosti imediat, nu ai nevoie de ani de zile, luni de zile asa cum am facut in trecut si stiti de ce ? pentru ca atunci cand te gandesti la acea persoana ti se umple sufletul de bucurie si te regasesti zambind asa cum ma regasesc eu cand ma gandesc la Ina, la Mona sau la cealalta Florina ca sa nu mai spun de Nicu, un prieten de ani luuungi si de nadejde.

Si ca sa ne intoarcem in zeama de vampirareala : prieteniiv ampiri sunt precum o apendicita acuta, veti spune ca sunt rea. Nu, nu sunt si nu am reusit in viata mea sa tratez pe cineva cu rautate exceptie facand o singura persoana care a trecut prin viata mea. Am devenit doar realista si ce se face atunci cand ai o apendicita ? o scoti imediat, operatie ! Va ramane o cicatrice ce-i drept si sentimentul de goliciune dar trebuie sa te gandesti intotdeauna ca cine nu este invidios de succesul tau profesional, de viata ta personala si cine nu se pune in competitie cu tine, ar putea fi un prieten adevarat cine nu, operatie.

Esti obosit ? Simti ca nu mai ai energie ? Iti lipseste dorinta de a face ceva ? Ia o foaie de hartie si scrie numele acelor persoane pe care tu le numesti ‘’prieteni’’. Sterge apoi din lista toti ‘’vampirii’’ fara sa ai remuscari, ei nu ar avea ! si numerele de telefon si adresele lor de e-mail, delete all

Hiiii, au ramas pe lista doar doua, trei sau patru persoane ? Bucura-te de ei si traieste alaturi de acestia momente sincere si fa tot ce poti pentru ai ajuta atunci cand este nevoie si vei vedea ca energia ta se va intoarce de 1000 de ori mai puternica decat inainte !

Fara resentimente : cand trebuie, trebuie !